Isus reimprospateaza | World Challenge

Isus reimprospateaza

Gary Wilkerson
August 1, 2016

Cu totii avem lucruri care ne distrage atentia in vietile noastre, dar haideti sa recunoastem – barbatii sunt cel mai rau cand vine vorba de sport. Nu ma refer la a face vreun sport, ceea ce ar fi bine pentru unii antrenori-cartof, ci a tine pasul cu sportul. Telefoanele destepte (Smart-urile) si aplicatiile ESPN au schimbat soti, odata grijulii/atenti, in niste fete lungi care sorb ecranul. Tot ceea ce trebuie sa faca un barbat este sa apese butonul “refresh” si toate scorurile sunt updatate instant.

Acum dati-mi voie sa trambitez despre butonul de “refresh” din Imparatia lui Dumnezeu. Cu o singura atingere a harului Sau minunat, tot ce este vechi este eliminat – si viata este reinoita complet. Sunt vremuri in vietile noastre cand aceasta trebuie sa se intample. Desigur, singurul care poate sa aduc aceasta la indeplinire este Isus. “Caci, daca este cineva in Cristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi” (2 Corinteni 5:17).

Exact precum o aplicatie de pe ecran – nimic din viata noastra nu se schimba – totul ramane inghetat, impotmolit – pana cand butonul de refresh este apasat. Esti impotmolit  stiluri vechi de a trai, feluri de a trai care te tin din a gusta improspatarea vietii in Cristos? Cu o singura atingere a lui Isus – ca femeia care s-a atins de haina Lui si a fost vindecata – El are puterea sa schimbe totul.

Devereme in lucrarea Sa, Isus a spus acest lucru despre El: “In ziua de pe urma, in toiul sarbatorii, Isus a stat in picioare si a strigat” (Ioan 7:37, accentuarea imi apartine). Isus nu doar a prezentat o idee – El a strigat. Si a asteptat pana in ultima zi a sarbatorii pentru a sta in picioare si a face anuntul: “Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:37,38).

Acest lucru era mai mult decat o declaratie teologica. Era un act de compasiune. Religia moarta I-a terminat pe oamenii lui Dumnezeu. Trebuiasa-i reimprospateze in schimb i-a lasat fara viata.  Isus a facut urmatorul anunt: “Eu sunt cupa voastra de apa rece, izvorul de reimprospatare care nu inceteaza vreodata sa curga. Puteti bea de la Mine pentru ca sa puteti avea o viata reinoita in mod continuu.” Nu trebuie sa ai nici o calificare pentru a putea bea din acest izvor. Cristos ne asigura: “Oricine care crede in Mine poate veni si sa bea!” (Ioan 7:38).

Prietene, viata in Cristos este butonul de refresh asa cum nu exista alt buton. Cand il apesi, orice suflet oricat de impietrit, disperat sau uscat este va fi reinoit cu puterea cerului. Cand Isus spune: “rauri de apa vie vor curge din inima lui”, ne arata cum vor arata vietile noastre la o simpla atingere a Sa. Duhul Sau ne umple atat de mult incat se revarsa cu viata din belsug, har, mila si dragoste. Curgerea Sa de viata transforma totul. Asa cum am spus de multe ori, Dumnezeu nu ne da un mesaj fara a fi urmat de puterea Sa. Daca ne-a chemat la o viata cu reimprospatare din abundenta, atunci va aseza lucrurile astfel incat acest lucru sa se intample. Asadar care sunt barierele sau obstacolele, din a trai o viata de reimprospatare?

Primul obstacol pentru reimprospatarea lui Dumnezeu in viata noastra este o inima fara credinta/necredincioasa.

Chiar fratii lui Isus erau sceptici legat de declaratiile Sale ca fiind Mesia. “Chiar fratii Lui nu au crezut in El” (Ioan 7:5). In mod sarcastic, ei L-au rugat sa mearga intr-un turneu si sa Se reveleze oamenilor: “Fratii Lui I-au zis: <pleaca de aici si du-te in Iudeea, ca sa vada si ucenicii Tai lucrarile pe care le faci. Nimeni nu face ceva in ascuns, cand cauta sa se faca cunoscut: daca faci aceste lucruri, arata-Te lumii” (Ioan 7:3-4).

Poate ca fratii lui Isus erau cinici din cauza ca au crescut cu El. Sau poate ca erau ca si fratii lui Iosif, un fel de gelozie pe care doar fratii o pot avea. Ce este important in ambele cazuri este ca ei nu credeau. Ei nu asteptau ca Dumnezeu sa schimbe lucruri, ca El sa Se miste prin fratele lor. Asa ca vietile lor erau pline de necredinta. Aceasta este primul obstacol  in calea unei vieti reimprospatate: o inima fara credinta.

“Atunci Isus le-a spus: Timpul meu încă nu a venit; dar timpul vostru întotdeauna este gata.  Lumea nu vă poate urî; dar pe mine mă urăşte, pentru că eu aduc mărturie despre ea, că faptele ei sunt rele.  Urcaţi-vă la această sărbătoare, eu nu mă urc încă la această sărbătoare, pentru că timpul meu încă nu s-a împlinit.  După ce le-a spus acestea, a rămas în Galileea” (Ioan 7:6-9). Cu alte cuvinte El spunea: “Daca nu crezi ca Dumnezeu este la lucru in viata ta, atunci traiesti conform propriilor tale planuri. Vi si pleci cum voiesti si faci propriile tale alegeri. Dar Eu plec doar cand Il aud pe Tatal. Nu pot merge doar ca sa Ma promovez pe Mine sau sa fac si sa spun ce vreau Eu. Viata Mea nu este a Mea, este a Lui.”

Aceste lucru este adevarat pentru orice Crestin practicant: nu suntem ai nostri, ci ai Lui. Si acest lucru a inceput cand Isus a apasat butonul de refresh in vietile noastre. Am fost nascuti din nou, o creatie noua in Cristos si a trai pentru El inseamna ca nu mai traim pentru noi insine. Maruria noastra a devenit: “Odata eram pierdut dar acum m-a gasit. In trecut eram un sclav al nelegiuirii. Dar acum vreau si sunt un sclav al Celui Sfant. Imi supun viata Lui in mod continuu.”

Ceva curios are loc in aceasta scena din viata lui Isus. Chiar urmatorul verset spune: Ioan 7:10 De ce a spus Isus ca nu merge la sarbatoare iar apoi sa se decida sa mearga? Cu siguranta ca El a auzit de la Tatal. Acum spune ucenicilor „Nu este timpul Meu” si apoi dupa o zi sau poate chiar imediat, Tatal ii spune: „Acesta este timpul. Du-te.”

Deseori vreau sa iau propriile decizii in viata in loc sa ma supun caii lui Dumnezeu.  Suntem chemati sa fim dependenti de El, sa cautam directia Sa, sa asteptam sa ne conduca in deciziile majore din viata. Dar facand aceasta ne poate face sa ne simtim ca si cum vietile noastre ar fi sugrumate. De-a lungul ailor, uneori, ii spuneam sotiei mele „Cateodata parca e mai usor sa nu fi Crestin. As vrea sa nu trebuiasca sa cer sfatul luI Dumnezeu in problema asta.” Ii invidiam pe aceia care isi depuneam CV-ul pentru o slujba pe care o doreau, care nu voiau sa dea zeciuiala din venitul lor, care isi strangeau lucrurile si plecau in alt loc cand aveau ei chef.

Nu cred ca sunt singurul care s-a gandit in acest fel. Supunandu-ne vietile voii lui Dumnezeu si directiei Sale, este un sacrificiu. Dar beneficile sunt nenumarate. Ne tine departe de o gramada de probleme, suferinta si durere de inima. In plus, asteptandu-L pe Dumnezeu, uneori inseamna sa fi mutat intr-o stare de nou si reimprospatare, stare in care noi nu am fi putut sa o avem prin propriile forte. A asculta de Dumnezeu nu inseamna doar intelepciune, este viata. Avand o inima aliniata cu a Lui ne imputerniceste/ne da putere pentru orice. Si nu numai, dar vedem scopurile Imparatiei Sale implinindu-se in noi. Si nimic nu reimprospateaza o viata mai mult ca acest lucru.

Un al doilea obstacol pentru o viata reimprospatata este o inima plina de amaraciune si nemultumire.

Unii dintre cei care mergeau la sarbatoare in Ierusalim si-au intors spatele promisiunii lui Isus din cauza amaraciunii. „Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire” (Ioan 7:12). Care a fost raspunsul lui Cristos la aceasta?

Este acelasi raspuns pe care Dumnezeu l-a avut pentru Israel in pustiu cand acestia au cartit. Acea generatie era si ea insetata, la propriu arzand de dorinta de a bea apa proaspata. Apoi au inceput sa carteasca plini de amaraciune: „Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea împotriva lui Moise. El zicea:. ‘Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?’ Moise a strigat către Domnul şi a zis, ‘Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.’ Domnul a zis lui Moise, ‘Treci înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul, şi porneşte!’ Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel” (Exod 17:3-6).

Detaliile acestei imagini – si a compasiunii lui Dumnezeu pentru oameni – sunt redate in sacrificiul Domnului Isus. Cristos este stanca care a fost franta pentru faradelegile noastre e cand eram inca pierduti si umblam de colo colo, El este apa vie care ne tine. Pavel spune in 1 Corinteni 10:1,4 „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, ... şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.”

Scena din pustiu demonstreaza ce face Isus pentru oamenii care cartesc. Ia asupra Lui pedeapsa lor. El declara „Voi atarna pe lemn, condamnat, pentru ei, voi fi biciuit, voi lua pacatele lor asupra Mea, voi fi rastignit pe cruce in locul lor – toate acestea ca ei sa primeasca viata din belsug.”

Si totusi unii Crestini pierd acest minunat dar tinand cu dintii de amaraciune. Pavel spune chiar in versetul urmator „Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace” (10:5-7). Vietile noastre innota in amaraciune sau pot fi readuse la viata de harul minunat oferit noua – este alegerea noastra. Dar oricare ar fi alegerea, promisiunea Lui de viata ramane accesibila. De fiecare data cand Ii dam voie sa apese butonul de reimprospatare pentru noi, toata amaraciunea si cartitul dispar – si  le inlocuieste cu viata noua.

Cel mai trist pentru mine este cel de-al III-lea obstacol care blocheaza butonul de reimprospatare al lui Dumnezeu: frica.

Cu toate ca cei care au mers la sarbatoare credeau in Isus, le era frica sa spuna aceasta. “Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă” (Ioan 7:13). Cand esti legat de frica, opui rezistenta in a pasi prin credinta. Incepi sa crezi ca nu meriti sa fi reimprospatat, dar Isus are un leac pentru frica ta. Pe cand toti de la sarbatoare isi ascundeau credinta, El a stat drept declarand “ Acest rau de apa vie nu va fi oprit. Va curge incotro va vrea Tatal Meu. Si daca cineva crede in Mine, aceasta apa il va umple cu viata. Va curge din el asemenea unui rau, aratand si demonstrand bunatatea Tatalui ceresc.”

Cand inima noastra infricosata este reimprospatata, un lucru care curge in noi este curajul: „Pot totul in Cristos care ma intareste” (Filipeni 4:13). Multi Crestini cunosc acest verset ca fiind o promisiune pretiosa. Dar este mai mult decat atat – este o realitate. Nu trebuie sa ne sfortam sa avem curaj sa-L marturisim pe Isus; El ne va da acest lucru. Defapt, El va face ca aceasta sa se reverse in noi. Cand suntem reimprospatati  de Duhul Sau, nu trebuie sa umblam intrebandu-ne daca avem putere sa vorbim pentru El. Duhul Sfant se va ridica in noi astfel incat sa nu putem tacea!

Cum afecteaza practic reimprospatarea lui Dumnezeu vietile noastre?

Aceasta are loc in doua feluri: (1) reimprospatare care tine de circumstante si (2) reimprospatare in adancul inimii. Cand Dumnezeu reimprospateaza circumstantele noastre, El schimba tiparele vechi care pot exista in casnicia noastra, finantele noastre, munca noastra. Sa spunem ca am cazut intr-o problema financiara si datoriile vin una dupa alta. El poate sa ne reimprospateze prin expunerea tiparelor noastre nesanatoase de a cheltui si prin a ne convinge sa le schimbam. Ne poate conduce spre gasirea consilierii pe plan financiar care ne va ajuta sa inlocuim acele tipare prin care foloseam banii si sa ne invete si fim intelepti.

Sau poate dori sa rupa tipare vechi prin care ne raportam la casnicia noastra, tipare care ne tin impotmoliti in niste lucruri intarite si fara pic de dragoste. Cate cupluri nu spun „Intotdeauna esti asa” sau „Ai facut asta si acum 5 ani” sau „Niciodata n-ai sa te schimbi.” Intrebarea importanta care trebuie pusa in orice cuplu este: Cum pot avea cea mai buna parere despre partenerul meu si totusi sa fac fata in mod realistic la probleme care apar?” Totul incepe cu butonul de reimprospatare. Foarte putine probleme relationale se rezolva peste noapte; cele mai multe cer un har special in fiecare zi. Isus este gata sa reimprospateze cu har din abundenta de fiecare data cand avem nevoie.

Acest fel de reimprospatare are de-a face cu circumstantele noastre. Asadar ce inseamnana o reimprospatare in adevaratul sens? Merge mai incolo de circumstantele noastre pentru a reimprospata si a reinoi sufletele, vietile si fiinta noastra. Acest fel de reimprospatare nu curge doar in noi ci se revarsa din noi. Ne umple de bucurie cu privire la casnicia noastra, la darnicie si zeciuiala data cu libertate, la a face fata relatiilor dificile cu speranta, curaj si energie.

Pe scurt, aceasta adanca reimprospatare ne face sa anticipam fiecare moment al vietii noastre cu Isus. Starneste in noi o inima care spune: „Traiesc cu adevarat, nu plin de spaima in fiecare zi. Sunt bucuros sa-L urmez pe Isus. El m-a facut curajos, nu plin de frica. Doamne lasa-ma sa folosesc aceasta revarsare de viata pentru Tine. Condu-ma unde vrei Tu sa ajung astazi.”

Ce curge din tine in acest moment? Necredinta, nemultumire si frica? Sau credinta,speranta si iubire? Exact asa cum a facut la sarbatarea din Ierusalim, Isus striga catre tine pentru a aduce inaintea Lui necredinta, amaraciunea si frica ta. El vrea sa le inlocuiasca cu multumire si o molipsire pentru a te muta din locul goliciunii interioare intr-un loc al plinatatii. El a promis, “‘Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea, ‘Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie’” cum zice Scriptura,'" (Ioan 7:37-38). Amin! 

Download PDF