Firimituri care cad din cer | World Challenge

Firimituri care cad din cer

Gary WilkersonAugust 18, 2014

In ultima vreme nu am putut sa-mi scot din minte o imagine. Este vorba despre o banca cereasca, unde oamenii lui Dumnezeu vin sa faca tranzactii. Aceasta banca este tot timpul deschisa pentru noi pentru a face depozite, dand informatii agentului din spatele geamului despre pacatele noastre, anxietatile, ingrijorarile si grijile noastre. Desigur, seiful unde sunt duse acele depozite este sala tronului de indurare a lui Dumnezeu.

Putem, deasemenea, sa facem retrageri din aceasta banca cereasca."Agentul", Duhul Sfant, care este in spatele geamului, este gata sa daruiasca orice si oricare resursa a cerului. Cand pasim spre aceasta fereastra, avem abilitatea/posibilitatea sa retragem rezerve nenumarate ale harului lui Dumnezeu, putere, credinta si speranta.

Asa cum imi imaginez eu aceasta banca, realizez ca multi dintre noi din biserica fac multe depozite dar nu facem si retrageri la fel de multe. Defapt noi pasim la geam si cerem un salariu de mizerie. "Doamne, nu vreau sa Te deranjez," ne balbaim noi, "am doar nevoie de putintel har ca sa ma ajute sa trec prin problema aceasta. Daca m-ai ajuta putin, m-as descurca cu restul.”

Am vesti pentru tine: Dumnezeu nu vrea sa te "descurci tu cu restul". El vrea sa depozitam totul la El: toate anxietatile noastre, luptele, pacatele si durerile din inimile noastre. Si vrea sa ne apropiem de resursele Sale infinite, care sunt depozitate sus in seiful Lui, pentru noi. El doreste ca noi sa putem spune: " Doamne, nu mai vreau sa-ti cer putintica credinta de 10 dolari care sa ma ajute sa trec prin problema. Am nevoie de harul Tau de ordinea miilor. Si doresc asta nu doar sa-mi rezolv problema, dar si sa vad gloria Ta asezata pe pamant. De acum inainte, de fiecare data cand voi veni la acest geam, voi cere pentru o revarsare mai mare a Duhului Tau. Am nevoie mai mult din viata Ta, respiratia Ta, miscarea Ta cu mine!"

Cand vine vorba de resursele cerului, Zaharia rosteste ceva foarte puternic si in acelasi timp misterios.

"In ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, asa ca cel mai slab dintre ei va fi in ziua aceea ca David; si casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Ingerul Domnului inaintea lor” (Zaharia 12:8).

Zaharia a privit prin istorie spre zilele noastre. Datorita lucrarii lui Cristos facuta pentru noi, chiar si cel mai slab Crestin va fi puternic ca David, cel mai maret imparat al lui Israel. Si cel mai puternic credincios "va fi ca Dumnezeu" insemnand, ca Cristos. Totul suna fantastic. Totusi in aceasta profetie, Dumnezeu ne arata o imagine a rersurselor pe care le are si pe care le-a facut disponibile Bisericii.  Rezerva bancii ceresti sunt menite sa curga peste noi pentru gloria Lui mareata, in special in incercarile noastre.

Multi care fac parte din Biserica, din Trupul Sau, mai au mult pentru a se agata de lucrul acesta. Cand unii Crestini vin la acest gemulet al Bancii, stau muti in fata lui. Duhul Sfant ii intreaba, "Ce pot face pentru tine?" dar ei nu stiu sa ceara bogatia care a fost facuta disponibila pentru ei. In schimb, ei raspund: " Doamne, da-mi ce vrei Tu. Nu am nici o ambitie, dar Tu esti suveran. Poti face dupa cum doresti.”

Asta poate parea un lucru smerit, chiar si dumnezeiesc, dar Biblia da de inteles ca aceasta atitudine Il frustreaza pe Duhul Sfant. Raspunsul Lui este, "Ce vrei sa spui ca nu ai nimic in inima ta? Nu vezi dusmanul tau la lucru facand ravagii in vietile oamenilor pe care ii iubesti? Nu-i poti vedea pe cei iubiti ai tai stand in frica si in legaturide care pot fi eliberati daca ar cunoaste puterea Mea eliberatoare? Uita-te imprejur. Sunt imparatii de cucerit, dusmani de nimicit, demoni de scos afara!”

Pavel ne spune "sa cautam, sa ne dorim cu ardoare darurile spirituale." Aceasta inseamna ca atunci cand ne infatisam la gemuletul bancii, cererea noastra trebuie sa fie urmatoarea: "Doamne am darul credintei. Imi mai poti da si darul evanghelizarii, ca sa pot aduce pe ceilalti la mantuire?" sau "Doamne m-ai inzestrat cu profetie. Te rog, da-mi astazi un cuvant pentru sora mea care trece printr-o mare dureresi nu mai are nici o speranta.”

Una din cele mai mari lectii pe care tatal meu, David Wilkerson, m-a invatat, este cand mi-a spus, “Poti avea din Isus atat de mult cat vrei.” Mesajul meu este: mergeti la gemuletul bancii si cereti extravagant! Fiti dispusi sa dati din coate pentru a va face un drum printre oameni daca ei nu cer nimic. Si cand ajungi la gemulet, intorceti-va spre cei din jurul dvs. si spuneti: "puteti sa va asezati confortabil pe scaun. Isus si cu mine suntem pe cale sa avem o conversatie lunga despre finantele mele si tot ce voi cheltui pe: copilaria mea instrainata, casnicia mea nesigura, fratele si sra mea in nevoie. Trebuie sa am bogatia lui Dumnezeu pentru a fi o conducta a prezentei Sale transformatoare pentru aceasta lume!”

Evangheliile fac acest lucru destul de clar, si anume: ce masura de credinta vom primi, depinde de noi.

“A treia zi s-a facut o nunta in Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Si la nunta a fost chemat si Isus cu ucenicii Lui. Cand s-a ispravit vinul, mama lui Isus I-a zis, ‘Nu mai au vin’” (Ioan 2:1-3).

Ati ramas vreodata in lipsa cu ceva? Poate rabdarea pentru copilul dvs. rebel? Speranta pentru casnicia dvs.? La aceasta nunta din Cana, mama lui Isus, Maria, a vazut ca s-a terminat vinul pentru aceasta celebrare. Asa ca s-a dus la Isus si i-a zis direct: "Fa ceva.”

Raspunsul lui Isus poate suna putin bizar: " draga femeie, asta nu e problema noastra" a raspuns Isus, "Nu Mi-a venit inca ceasul" (2:4). Maria ar fi putut sa accepte raspunsul Fiului ei ca fiind final si foarte ferm: Pa s-a declarat in cer ca vinul de la aceasta nunta sa nu se inmulteasca." Dar ea ea a actionat ca si o mama evreica buna — sau orice alta mama — si a ignorat raspunsul fiului ei. Maria a reactionat prin a-I spune lui Isus sa faca ce trebuie odata: “Mama Lui a zis slugilor, ‘Sa faceti orice va va zice’” (2:5).

Din punct de vedere teologic, iubesc subiectul suveranitatii lui Dumnezeu. Cred ca nimic nu se intampla fara ca El sa decreteze acel lucru, adica fara voia Lui. Dar uneori decretul suveran al lui Dumnezeu este "Las asta la decizia ta.Faca-ti-se dupa voia ta, dupa actiunile tale, dupa credinta ta." Impresia clara care reiese din acest pasaj este ca Isus nu avea de gand sa acvtioneze conform cererii Mariei. Ba chiar a avut si un motiv solid teologic pentru asta: "Timpul Meu nu a sosit inca," insemnand ca Dumnezeu nu a facut inca publica lucrarea Lui.

Dar Maria nu putea astepta dupa calendarul cerului. Ea avea nevoie ca Dumnezeu sa se miste acum — asadar calendarul s-a mutat!  "Isus a spus: <Umpleti vasele acestea cu apa> Si le-au umplut pana sus. <Scoateti acum> le-a zis El <si aduceti nunului>  Nunul, dupa ce a gustat apa facuta vin — el nu stia de unde vine vinul acesta — a chemat pe mire si i-a zis <orice om pune la masa intati vinul cel bun; si, dupa ce oamenii au baut bine, atunci pune pe cel mai putin bun; dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum!" (Ioan 2:7-10). Acesta nu a fost doar un vin "inlocuit." A fost cel mai bun.

A avut loc un miracol, depasind chiar si asteptarile Mariei. Totusi lucrurile puteau fi foarte diferite. Ea putea fi descurajata de raspunsul lui Isus. Putea accepta cuvintele lui Isus la valoarea lor reala, fiind de acord, "Presupun ca nu este timpul potrivit." Dar in loc de aceasta, a facut o retragere de credinta din banca cerului cand inca nu a facut nici macar un depozit. A cerut ceva Domnului ce nici nu trebuia sa faca ea.

Ceea ce a facut Maria aici, la nunta din Cana, apare de cateva ori in Scriptura.

In Vechiul Testament, David nu trebuia sa intre in Sfanta Sfintelor, in Templu. Dar a facut-o, si din experienta sa a rezultat un Psalm puternic pe care poporul Domnului il recita in aceste zile: "Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic" (Psalmul 91:1).

Desi David a intrat undeva unde nu trebuia, nu avea voie sa intre, l-a determinat sa reflecte la minunata revelatie a prezentei lui Dumnezeu pe pamant. Iar cuvintele lui David vorbesc profetic despre Noul Legamant care va fi stabilit prin Cristos. Intr-adevar, el a fost primul care a descris ideea de a avea intimitate cu Dumnezeu inainte de a avea vreo posibilitate in a avea intimitate cu El.

Ideea mea este: Multi sfinti din Biblie si din toata istoria umanitatii au trecut peste circumstantele lor rele printr-o credinta absoluta, avansand calendarul lui Dumnezeu prin strigatele lor pline de pasiune, catre El. Nu, nu au pocnit din degete si Dumnezeu a sarit repede ascultator, sa faca un miracol. Defapt, ceva din strigatul inimii lor, ceva din frangerea lor, din credinta lor, din zelul lor pentru Imparatia Lui — a atins si a miscat inima lui Dumnezeu ca sa actioneze in dreptul lor.

Unul din acei oameni a fost un ne-evreu, o femeie, care L-a cautat pe Isus, sa vina sa-i vindece fiica in suferinta. "Si iata ca o femeie canaanita a venit in tinuturile acelea si a inceput sa strige catre El: Ai mila de mine Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac" (Matei 15:22). Aceasta femeie s-a apropiat de gemuletul agentului bancar cu o nevoie mare, fiica ei chinuita de un spirit demonic. Totusi Cristos nu a fost miscat de lucrul acesta ca sa actioneze pentru ea: "El nu i-a raspuns nici un cuvant. Si ucenicii Lui s-au apropiat si L-au rugat staruitor <Da-i drumul, caci striga dupa noi>" (Matei 15:23).

Dar femeia a ramas si a tot deranjat cu implorarile ei, insistand cu cererea ei, refuzand sa plece. Daca ti-e familiara partea aceasta a Scripturii, sti atunci ca Isus a spus cateva pilde aplaudand acest fel de insistenta: "Continua sa bati. Continua sa cauti. Continua sa ceri. Dumnezeu iti va rasplati credinta."

Dar inca o data, Cristos a avut un motiv bun refuzand aceasta cerere: " Drept raspuns, El a zis: <Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel>"  (Matei 15:24). El ii spunea "Agenda lui Dumnezeu pentru Mine implica doar Casa lui Israel. Doar dupa ce poporul Lui aude mesajul Meu, atunci se va da drumul la Evanghelie si Neamurilor.”

Ar fi fost usor pentru femeie sa renunte. Dar continua sa persiste, si in final Isus i-a spus: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei!" (Matei 15:26), referindu-se la prioritatea lui Israel fata de Neamuri. Eu cred ca raspunsul ei a fost uimitor: "Da Doamne, a zis ea, dar si cateii mananca firimiturile care cad de la masa stapanilor lor" (Matei 15:27). Ea spunea, "Isuse, daca vine vorba de puterea cerului, atunci chiar si o firimitura este de ajuns.”

Ea avea dreptate: Firimiturile carecad din cer de la masa lui Dumnezeu sunt suficiente pentru a implini orice nevoie de pe acest pamant. Si ea a avut credinta ca chiar si masura cea mai mica o va elibera pe fiica ei complet. Prietene, aceasta este adevarata credinta! Aceasta femeie nu s-a dus la gemuletul agentului din banca intr-un mod timid. Ea s-a dus ferm crezand in bunatatea lui Dumnezeu, stiind ca si cea mai mica firimitura din gloria Sa va putea sa faca un miracol de eliberare.

Dar cum e cu tine? Are nevoie apa stagnanta a casniciei tale sa fie schimbata intr-un vin delicios? Ai nevoie de o firimitura de la masa lui Dumnezeu pentru a aduce vindecare pentru chinul celui iubit? Nu conteaza cat de mare este nevoia ta, te indemn: Du-te la gemuletul bancii si fa o retragere. Cere lui Dumnezeu sa-ti aprovizioneze situatia ta cu puterea Lui vindecatoare si regeneratoare. Daca nevoia cere, cere lui Dumnezeu sa miste calendarul cerului pentru situatia ta. Apoi continua sa ceri. El este multumit de credinta ta — si va fi credincios in a-Si face gloria cunoscuta in situatia ta, uimind lumea.

Download PDF