Cuvantul lui Dumnezeu ne spune sa ramanem curati in mijlocul unei societati rele. Si Domnul da ungerea Sa doar acelor slujitori care raman curati inaintea Lui. Vedem acest lucru ilustrat in viata lui Daniel, un om care a trait in cea mai netrebnica si imorala societate din toata istoria.
Babilon era o putere dominanta in zilele lui Daniel, un oras-stat care reprezenta tot ceea ce era nedumnezeiesc in lume. Babilonienii aveau o reputatie proasta in ceea ce privea senzualitatea si necuratia, si au luat captiv Israelul la acea vreme. In timpul captivitatii lor, Israel a fost prins si el in mreaja rautatii acelei societati. Bărbații Israeliti au fost sedusi în casele de prostitutie ale lui Baal. Sodomitii au atras și pe alții în păcate sexuale. Chiar și preoti, care odată au avut frica de Dumnezeu au fost coplesiti de senzualitate, devenind o conducere infectata a oamenilor lui Dumnezeu.
Peste tot în jurul lui, Daniel putea vedea pe oamenii lui Dumnezeu căzând în gropi pline de mizerie și degradare. Totuși, în mijlocul acestei depravări, Daniel era determinat să se apropie de Dumnezeu și mai mult. Cu toate ca zilele treceau una după alta și răutatea era în creștere, acest om creștea chiar mai mult în sfințenie și o inima frântă pentru păcatul lui Israel. Cum a păstrat Daniel o umblare adevărata și sfânta în timpuri atât de rele? Eu cred, ca dacă am putea descoperi calea de sfintenie a lui Daniel, vom putea găsi cheia care ne va ajuta sa urmam aceeași cale și astăzi.
O frica sfanta de Dumnezeu l-a pus pe Daniel cu fata la pamant.
Daniel a marturisit,”Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!” (Daniel 10:10-12).
Proverbe ne da deasemenea acest verset puternic: „Prin milă şi adevăr nelegiuirea este îndepărtată, şi prin teama de DOMNUL oamenii se depărtează de rău” (Proverbe 16:6). Observati prima parte a acestui verset: „Prin milă şi adevăr nelegiuirea este îndepărtată”. Totuși în zilele noastre, biserica pune un accent atât de mult pe mila încât deseori deconectam celălalt element vital necesar procesului de curățire: adevărul. Ce este adevărul? Este faptul ca Dumnezeu se mânie fata de păcat. Dacă poporul Lui ar scăpa de păcatul obișnuit atunci noi va trebui sa umblam în adevăr privitor la atitudinea Sa fata de păcat.
Pe de-o parte, mila lui Dumnezeu lucrează să ne țină din a cădea în disperare, aducându-ne aminte ca avem un Tata iubitor în cer care întotdeauna este gata să ne ierte de păcatele noastre. În același timp, adevărul sfințeniei lui Dumnezeu lucrează sa producă în noi o frica dumnezeiasca. O supra accentuare a oricărui din aceste doua elemente, mila sau adevăr, duce spre o relație deteriorata cu Domnul Isus. Mila fără adevăr duce la desfrâu și în final la moarte spirituala. De asemenea, adevăr fără mila duce la disperare și în final la moarte.
Frica de Dumnezeu nu este doar un concept Vechi Testamental.
In timp ce Vechiul Testament ne spune :” teme-te de Domnul şi depărtează-te de rău” (Proverbe 3:7), Noul Testament de asemenea ne spune cu privire la acest fel de frica: „să ne curăţim pe noi înşine de orice întinare a cărnii şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în teamă de Dumnezeu” ( 2 Corinteni 7:1).
Biblia spune foarte clar ca exista o frica de Dumnezeu pe care fiecare credincios trebuie sa o cultive. Acea frica adevărata include o teama și un respect, și merge și mai departe. Frica de Domnul, cea dumnezeiasca ne oferă putere pentru victorie în vremuri rele. Ieremia a profetit cu privire la promisiunea de legământ a lui Dumnezeu: „Şi le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele, pentru binele lor şi al fiilor lor după ei. Şi voi încheia cu ei un legământ etern, că nu Mă voi întoarce de la ei, făcându-le bine; şi voi pune temerea Mea în inima lor, ca să nu se abată de la Mine” (Ieremia 32:39-40).
Aici este o promisiune a legământului minunata, primita de la Dumnezeu, asigurandu-ne ca ne va da frica lui sfânta. Totuși Dumnezeu nu scapă pur și simplu aceasta frica în inima noastră printr-o manifestare supranaturala – o plantează în noi prin Cuvântul Sau. Și aceasta vine nu numai prin citirea Scripturii. Obținem o frica dumnezeiasca atunci când decidem conștient sa ascultam tot ceea ce citim în Cuvântul Sau. Iată ce citim despre un cunoscut profet: „Fiindcă Ezra îşi pregătise inima să caute legea DOMNULUI şi să o împlinească” (Ezra 7:10).
Pavel scrie, „Nici să nu ispitim pe Cristos, după cum unii dintre ei L-au ispitit şi au fost nimiciţi de şerpi" (1 Corinteni 10:9). Acest verset este important pentru toti Crestinii care se confrunta cu ispita. Pavel se refera la Israelitii care au curvit cu femeile Moabite.
Un Israelit care L-a ispitit pe Dumnezeu intr-un mod grav in acest fel a fost un om pe nume Zimri. In timp ce Israel plangea si se pocaia pentru pacatul natiunii, Zimri se intalnea cu o prostituata Madianita. Defapt el era atat de nerusinat legat de acest lucru, incat a plimbat femeia prin tabara in vazul tuturor, inclusiv a lui Moise, luand-o in cortul lui ca sa curveasca cu ea. Dumnezeu a actionat rapid legat de aceasta problema. Scriptura ne spune ca un barbat cinstit pe nume Fineas a urmarit cuplul pana la cort si i-a nimicit pe amandoi, si pe Zimri si pe femeia Madianita.
Poate va intrebati ce vrea sa spuna Pavel cand vorbeste despre a-L "ispiti pe Cristos." Simplu spus, a-L ispiti pe Domnul inseamna a-L pune la test. Ilispitim oricand intrebam "Cat de mult pot sa lungesc pofta mea inainte ca sa fie starnita mania lui Dumnezeu? Traim int-o era a harului fara condamnare privitor la pacatosi. Cum sa ma judece El pe mine, copilul Lui?"
Multi Crestini din zilele noastre pun aceleasi intrebari in timp ce se joaca cu ispitele. Dar astfel, Il ispitesc pe Cristos scotand Cuvantul care convinge de pacat, afara din mintile lor. Oridecate ori ne intoarem impotriva adevarului pe care Duhul Sfant ni l-a facut foarte clar, aruncam avertismentul lui Pavel cand spune: "De aceea cel ce gândeşte că stă în picioare să ia seama ca nu cumva să cadă....Nici să nu curvim, aşa cum unii dintre ei au curvit şi au căzut într-o singură zi douăzeci şi trei de mii" (1 Corinteni 10:12,8).
Intreaba-te: pui tu la incercare limitele harului pretios a lui Dumnezeu? Il ispitesti pe Cristos pentru a incuraja pacatul tau in fata rebeliunii tale fatise? Ai ajuns cumva sa te convingi ca "sunt un crestin al Noului Legamant acoperit de sangele lui Isus. Asa ca Dumnezeu nu ma va judeca"?
Ai grija! Continuând în păcatul tău, Îl răstignești pe Cristos iarăși, după cum și cartea Evrei avertizează împotriva acestui lucru (Evrei 6:6). Cum? Când tratezi minunatul sacrificiu al Domnului Isus Cristos cu o desconsiderație totala, în mod voit Îl pui pe El într-o rușine publica, nu doar în ochii lumii, ci înaintea întregului cer și iad (vezi 6:6). Pavel ne da acest sfat și avertisment totodată: „Şi acestea au fost exemplele noastre, pentru ca noi să nu poftim după lucruri rele, aşa cum şi aceia au poftit” (1 Corinteni 10:6).
Putin mai încolo, Pavel descrie o cale de a evita ispita, o cale de scăpare pe care Dumnezeu a făcut-o disponibila tuturor copiilor Săi: „Nu v-a luat nicio ispită, decât ceva obișnuit omului; dar credincios este Dumnezeu care nu va permite să fiți ispitiți peste ce sunteți în stare, ci împreună cu ispita va face şi o cale de scăpare, ca voi să fiți în stare să o purtați” (1 Cor. 10:13). Ce înseamnă aceasta cale de scăpare? Este o cunoaștere și o experiența crescândă legat de frica de Dumnezeu.
De ce este acest mesaj despre frica de Domnul atat de importanta in biserica azi?
Biblia ne spune intr-un mod foarte cert, “Urmăriți...sfințenia, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Iata adevărul, sincer si simplu: fără sfințenia împărtășita de Cristos doar prin credință – un dar prețios pe care-l onoram prin trăirea unei vieți devotate în ascultare de fiecare Cuvânt al Sau – niciunul din noi nu va vedea pe Domnul. Și acest lucru nu este referitor doar la rai ci și la aceasta viața trăită pe pământ. Fără sfințenie, nu vom vedea prezenta lui Dumnezeu în umblarea noastră zilnica, în familia noastră, în relațiile noastre, în mărturia noastră sau în slujirea noastră.
Nu contează la câte conferințe mergem, câte predici audio ascultam sau în câte studii biblice suntem implicați. Dacă refuzam sa-L credem pe Dumnezeu pentru eliberare dintr-un păcat canceros – dacă Domnul ne confrunta legat de nelegiuirea noastră – atunci niciun efort de-al nostru nu va produce roade dumnezeiești. Din contra, păcatul nostru va crește și va fi și mai contagios, infectând pe cei din jurul nostru. Cu siguranța, aceasta merge dincolo de toate poftele cărnii, ajungând la corupția spiritului. Pavel descrie același păcat distructiv în acest pasaj, spunând: „Nici nu cârtiţi, după cum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de nimicitorul” (1 Corinteni 10:10).
Așadar, draga sfantule, vei da voie Duhului Sfânt sa confrunte orice fel de pofta pe care tu s-ar putea sa le ascunzi? În loc sa Îl respingi, vei cauta sa te încrezi în calea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine? Te indemn: cultiva o frica sfânta de Domnul în aceste zile din urma. Te va tine frânt în duh, nu contează cât de tare urla răutatea în jurul tău. Si te va face sa umbli în sfințenia lui Dumnezeu, cu care vine și promisiunea prezentei Sale veșnice.
Totul se rezuma la credință. Cristos a promis sa nu te lase sa cazi și să-ți dea putere asupra păcatului, să-i reziști – dacă crezi ceea ce a spus. Crede-L pentru aceasta frica dumnezeiasca, frica de Domnul. Roagă-te pentru ea și primește-o știind ca Dumnezeu Își va tine cuvântul. Nu poți sa te eliberezi de păcatul frecvent care te leagă, prin puterea voinței, prin promisiuni sau prin orice efort uman. „Nu prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, spune DOMNUL Oştirilor” (Zaharia 4:6). Amin!