Cristos Triumfatorul

Cred ca toti suntem familiari cu istorisirea lui David si Goliat. Este o istorisire despre un om ales de Dumnezeu care infrunta un dusman urias si pe care-l infrange. Pentru mine, este una din ilustratiile cele mai clare a Cristosului Triumfator.

Asa cum incepe povestea, Filistenii au pornit impotriva lui Israel. In fiecare zi, Goliat, razboinicul campion filistean, a iesit inaintea armatei pentru a-si bate joc de armata Israelului. Era un om imens, inarmat din cap pana'n picioare: " Pe cap avea un coif de arama si purta niste zale de solzi, in greutate de 5000 de sicli de arama" (1 Samuel 17:5). Zi de zi doar infatisarea acestui urias intimida Israelul: "Filisteanul s-a oprit; si vorbind ostilor lui Israel asezate in siruri de bataie, le-a strigat: ...alegeti un om care sa se coboare impotriva mea" (1 Samuel 17:8-10).

Desigur, Goliat este un model al diavolului, si armata Filisteana reprezinta fortele satanice, puterile iadului. Goliat vorbea pentru Satan cand s-a adresat copiiilor lui Israel spunandu-le " Voi spuneti ca Dumnezeu este pacea voastra dar tremurati de frica. Spuneti ca El este triumfator dar sunteti intimidati totalmente. Recunoasteti sunteti fara aparare inaintea mea. Am toata puterea asupra voastra."

Cum a reactionat Israel in fata acestui gigant? "Cand Saul si tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului s-au inspaimantat si au fost cuprinsi de o mare frica....la vederea acestui om, toti cei din Israel au fugit dinaintea lui si i-a apucat o mare frica" (1 Samuel 17:11, 24-25). Poporul lui Dumnezeu au strigat: "Vezi marimea dusmanului impotriva caruia trebuie sa luptam?"

Daca Dumnezeu nu trimitea un eliberator lui Israel, ce s-ar fi intamplat? Cred ca intreaga armata ar fi fost inghitita de disperare, si-ar fi pierdut curajul si s-ar fi indoit de Dumnezeu. Soldati unul dupa altul ar fi dezertat, abandonand lupta.

Dar Dumnezeu avea un om al Lui: David. Cand tanarul Israelit l-a auzit pe Goliat batjocorind Israelul s-a simtit ofensat. A cerut sa stie: "...Cine este Filisteanul acesta, acest netaiat imprejur, ca sa ocarasca ostirea Dumnezeului celui Viu?" (1 Sam.17:26b). David l-a incurajat pe Saul " Nimeni sa nu-si piarda nadejdea din pricina Filisteanului acestuia" (1 Sam.17:32). GAnditi-va la strigatul lui in timp ce fugea spre Goliat doar cu o prastie: "Batalia este a Domnului" (1 Sam. 17:47).

Israelitii disperati se uitau la David cum isi pregateste prastia, verifica bataia vantului si arunca piatra - lovindu-l pe Goliat direct intre ochi! Lovitura l-a pus pe urias la pamant. Oare ce le trecea prin minte Israelitilor in acele momente? Cred ca se intrebau: "oare mai traieste uriasul? i-a mai ramas oare putina putere pentru lupta?" Acesta este conceptul multor Crestini, legat de diavol. Le este teama ca lucrarea lui Cristos impotriva dusmanului nostru nu este completa. Asa ca nu fac nimic din ce s-ar gandi ca l-ar trezi (pe dusman, diavol).

Dar David a luat sabia lui Goliat, a pus sabia la gatul lui si i-a taiat capul uriasului. Atunci a fost momentul in care Israel a realizat "S-a terminat! Am castigat!". David nu l-a lasat pe Goliat doar lovit; l-a terminat complet. Batalia s-a terminat si toti o stiau. Dintr-o data Filistenii au luat-o la fuga cu Israelitii urmarindu-i cu inversunare. Pe scurt, Satan a fost infrant si demonii lui au fost pusi pe fuga. Si in triumful lui glorios, David a facut un show ca intreaga lume sa vada: "David a luat capul uriasului, si l-a adus la Ierusalim" (1 Samuel 17:54).

Aceeasi biruinta completa a avut loc la Cruce.

Isus nu l-a lasat pe dusmanul nostru, Satan, lovit la pamant. El Si-a terminat lucrarea, invingandu-l si declarand de pe cruce, "S-a sfarsit." Adica "Am terminat. Am invins dusmanul tau. Nu trebuie sa te mai temi vreodata de puterea lui condamnatoare.”

n ziua lui Isus, vocea intimidanta a lui Satan a racnit impotriva unor oameni impovarati de ordonante nesfarsite. 630 de regului ale carnii/firii au fost instituite de catre liderii religiosi, legi care erau menite sa castige favoarea lui Dumnezeu. Totusi aceste reguli erau un jug, o greutate prea grea pentru oricine, si Satan a profitat

In fiecare Sabat, acelasi mesaj descurajator a fost auzit in sinagogi: "Daca incalcati doar una dintre aceste legi, sunteti vinovati de toate." Oamenii stiau "Parintii nostri nu au fost in stare sa tina aceste reguli, si nici noi." Dumnezeu era reprezentat ca fiind un conducator dur, racnind din cer "supuneti-va sau veti muri.”

Totusi straduinta oamenilor de a implini aceste legi a facut un singur lucru: a adus condamnare peste ei. In ciuda tuturor sacrificiilor lor, nimic nu putea sa le usureze consecintele. Si Satan a varsat superficialitate peste ei, impovarandu-i cu un continuu sentiment de nesperanta.

Ce a iesit din disperarea lor? O plaga a pacatului. Acest lucru se intampla intotdeauna cand omul incearca sa implineasca legea lui Dumnezeu prin forte proprii. Isi ridicau mainile, gandind: " La ce bun? NU conteaza cat de mult incerc tot o sa esuez." Ipocrizia s-a raspandit, omul pacatos actiona ca un sfant dar inauntrul sau ramanand murdar. Liderii manipulau legile pentru a fura casele vaduvelor. Si astfel un spirit de frica continua sa pluteasca deasupra intregii societati.

Intr-o mizerie totala, poporul lui Dumnezeu tanjea dupa Mesia. Era un strigat dupa libertate, libertate din frica, din pacatul care avea putere , din spaima cauzata de mania lui Dumnezeu. Si in acest intuneric, ora disperarii din istoria Israelului, Dumnezeu a scos in fata un om. Acel im, desigur, a fost Isus, fiul lui David si Fiul lui Dumnezeu. Si dusmanul batjocoritor pe care l-a infruntat a fost Satan.

Dumnezeu a asezat toate pacatele omenirii — trecute, prezente si viitoare — peste Isus. Deasemenea a asezat peste El si judecata datorita acelor pacate. Asadar, dupa cum Isus Si-a varsat sangele, Si-a dat viata si S-a ridicat din mormant, toata pacatele noastre au fost ingropate cu El. Prin sacrificiul lui Cristos, Dumnezeu spunea defapt, in esenta, "Destul cu straduinta. Destul cu incercarea de a-Mi face pe plac cu daruri, fapte si promisiuni. Acea mentalitate invechita a mers in mormant impreuna cu Fiul Meu. Doar un om, triumfator, a iesit din acel mormant. Cristos singur este favoarea Mea, Acela care este deasupra judecatii, care are viata vesnica, care a triumfat.”

Victoria lui David a fost o declaratie — "S-a sfarsit, noi am castigat!" — la fel este si cu victoria Mantuitorului nostru.

"A dezbracat domniile si stapanirile, si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2:15). Ce spune Pavel aici este: "Tot ce a fost impotriva noastra a fost dat deoparte. Totul a fost tintuit pe cruce.”

Asa cum Il vedem pe Isus crucificat pe acea cruce, tine in mana Lui o lista cu datoria pacatelor noastre. Arata Tatalui aceasta lista, ingerilor, omenirii intregi cat si diavolului si fortelor lui demonice. Asa cum cuiul se adanceste in palma Sa, la fel se adancesc si suferintele pacatelor din acea lista - si totul este anulat. S-a sfarsit acum; Cristos nu Se mai lupta. A invins si este in glorie, un om complet biruitor.

Datorita acestui triumf, nu trebuie vreodata sa ne mai fie frica mde diavol. Toate acuzatiile lui sunt goale. Toturi, sunt multi Crestini care cunosc iertarea si justificarea dar nu se bucura de triumful lui Cristos. Daca-l auzi acuzandu-te, raspunde-i cu aceste cuvinte din cer: "Cine va acuza pe cel ales? Cine e el cel care condamna? daca un om pacatuieste, avem un avocat.”

Pacatul va fi intotdeauna uriasul care ne va sta in fata. Uneori cadem, uneori suntem coplesiti de frica, alteori suntem turmentati de ganduri grele. Si daca totusi suntem intimidati de aceste lucruri atunci traim intr-un trup gresit: omul vechi (firea) si nu omul cel nou (Cristos) care este Singurul recunoscut de Tatal.

Vedeti voi, mult mai multe ne sunt disponibile prin cruce decat doar siguranta eterna si iertare. Sangele lui Cristos are putere sa ne dea pace. Din pacate, poate ai trait in frica de atat de mult timp incat te intrebi acum " va fi vreodata vreun moment in care voi avea pace? voi avea vreodata bucurie fara sa mai fiu intimidat de diavol?"

Da, cu siguranta este posibil. Va fi atunci cand iti vei deslipi ochii de pe uriasul care racneste inaintea ta si iti vei muta privirea la Mantuitorul triumfator are sta biruitor peste mormantul Lui invins. Atunci cand Israelitii au vazut ca Goliat a murit, au pus Filistenii pe fuga. Au facut asta pentru ca stiau "s-a terminat si noi am castigat." " Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta intotdeauna in carul Lui de biruinta in Cristos si raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui" (2 Corinteni 2:14).

Desi stim ca necredinta este cel mai rau pacat, uneori ne putem indoi de grija lui Dumnezeu pentrtu viitorul nostru.

Chiar acum te poti ingrijora "Nu sunt triumfator asupra pacatului. In mod constant cad in pacat si condamnare. Batalia mea pare sa nu se mai termine vreodata. Defapt, nu sunt sigur ca dusmanul meu este complet invins in viata mea. Daca dusmanul este mort, atunci cine ma ispiteste?"

Te indemn : Nu te uita la uriasul care este in fata ta ci la victoriosul biruitor, la Isus. NU estei sub judecata Lui. Din contra, ti-a promis ca vei beneficia de triumful Lui. Nimic nu te poate desparti de dragostea Lui decat necredinta.

Iuda adreseaza epistola sa sfintilor care traiesc in timpuri intunecate, cand lumea a luat-o razna. El a spus ca pentru a putea face fata unei astfel de batalii — a-L vedea pe Cristos in mijlocul intunericului — trebuie sa facem urmatorul lucru: "tineti-va in dragostea lui Dumnezeu, si asteptati indurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viata vesnica" (Iuda versetul 21).

Dragi sfinti, faceti cum spune Iuda. Tineti-va in cunostinta faptului ca Dumnezeu va iubeste. Aduceti-va aminte continuu "In adancul luptei mele, in esecul meu, totusi Dumnezeu ma iubeste". Si cand te trezesti in fiecare zi, tineti-va in acea dragoste si cautati mila Lui. Se gaseste in victoria Sa, in Cristos Triumfatorul!