Vechiul Testament ne spune despre Iacov, un înșelător și un conspirator - pe care Dumnezeu l-a iubit foarte mult! Viața lui este plină de învățături pentru noi, privind relația lui Dumnezeu cu natura umană.
Să privim la povestea lui Iacov atunci când fugea de la fratele său geamăn, Esau. Iacov i-a luat lui Esau dreptul său de întâi născut și a obținut „dubla binecuvântare” de la tatăl său Isaac. Această binecuvântare a cuprins toate bunurile tatălui, dar, cel mai important, a însemnat că Iacov devenea cel care urma linia patriarhală prin care Hristos avea să vină: „În tine și în sămânța ta, toate familiile pământului vor fi binecuvântate.” (Geneza 28:14). A devenit un strămoș direct al lui Mesia.
Evident, acest drept de naștere a avut o importanță spirituală deosebit de mare, iar importanța sa expune urâciunea înfăptuită de Esau prin renunțarea la dreptul primului născut pentru o porție de tocană. Însă atunci când Esau a aflat că Iacov a furat binecuvântarea sa, a fost hotărât să-și ucidă fratele (vezi Geneza 27: 36, 41).
Iacov se afla în acest context atunci când, în timp ce se afla pe drum, Dumnezeu i-a oferit o viziune incredibilă a unei scări cu îngerii care se îndreptau spre și dinspre tronul lui Dumnezeu (28:12). Aceiași îngeri încă lucrează și slujesc în dreptul nostru astăzi. După ce Dumnezeu l-a binecuvântat pe Iacov (versetul 14), a adăugat aceste promisiuni minunate: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (28:15)
Dumnezeu i-a dat un jurământ lui Iacov, spunând: „Nu te voi părăsi niciodată, Iacov! Voi fi cu tine la fiecare pas. Scopul Meu va fi îndeplinit în viața ta, indiferent de ce ar urma!” Este greu să găsești în Iacov orice credință, bunătate sau har și totuși Dumnezeu a văzut ceva în inima lui care a atras marea Lui dragoste și dorința de a-l binecuvânta. Dumnezeu a văzut dincolo de lăcomia și manipularea sa și a știut că ceva din inima lui Iacov era dispusă ca să fie schimbată.
Știm că oamenii privesc la aspectul exterior, dar Dumnezeu privește întotdeauna în inimă. Și aceasta este exact ceea ce caută Dumnezeu în noi - o inimă frântă, zdrobită în care să poată lucra.