Biblia ne spune că Domnul nu face deosebire între oameni. Și pentru că El nu este părtinitor – pentru că promisiunile Sale nu se schimbă niciodată de la o generație la alta – Îi putem cere să ne arate aceleași îndurări pe care le-a arătat poporului Său de-a lungul istoriei. Chiar și împăratul Manase, care a păcătuit mai rău decât ceilalți împărați dinaintea sa, atunci când s-a pocăit, a fost restaurat. (vezi 2 Împărați 21:1-18).
Așadar, dragul meu sfânt, când te temi că ai păcătuit prea des față de îndurarea Domnului... când crezi că ai trecut o linie și Dumnezeu a renunțat la tine... când ești descurajat, doborât de eșec sau de comportamentul tău neasemănător cu Hristos... când te întrebi dacă Dumnezeu a uitat de tine sau nu îți mai arată dragostea Lui din cauza păcatelor din trecut - dacă ai cu adevărat o inimă care se pocăiește, atunci apucă bine acest adevăr: DUMNEZEU NU SE SCHIMBĂ.
Înțelege-L pe Dumnezeu după Cuvântul Său! Scrie fiecare amintire pe care o ai despre ceea ce a făcut El pentru tine în ultimii ani. Apoi, du-te la Scriptură și găsește alte exemple ale „îndurărilor Sale din trecut” față de oamenii Săi! Adu aceste liste înaintea Domnului și adu-I aminte: „Doamne, nu poți tăgădui propriul Tău Cuvânt! Tu ești Același ieri, azi și pentru totdeauna.”
Avem astăzi ceva la care sfinții Vechiului Testament nu puteau decât să viseze. Și acesta este Fiul lui Dumnezeu, așezat la dreapta Tatălui Judecător. Îl cunoaștem pe Fiul, pentru că El este Fratele nostru, prin adopție, prin legământul de sânge. Și putem revendica legătura noastră de sânge cu El ori de câte ori stăm în fața Judecătorului și Îi aducem înainte propriile Sale argumente: „Tată, nu am nimic ce să-Ți aduc, am doar cuvântul Tău! Ai promis că am totul deplin în Hristos, că nu mă vei lăsa să cad și că Isus va fi Mijlocitorul meu. Ai promis că Îți vei apleca urechea la cererea mea și îmi vei împlini toate nevoile. O, Doamne, arată-Ți mila și harul Tău față de mine acum, în momentul meu de nevoie! Amin!”
Cred cu adevărat că Dumnezeu este binecuvântat în chip minunat când ne apropiem de tronul Său cu o astfel de îndrăzneală, aducându-I aminte de propriul Său Cuvânt. E ca și cum El ne-ar spune: „În sfârșit, ai înțeles. Mă binecuvântezi!”