Profetul Isaia spune că oamenii evlavioși visează la lucruri mărețe, nu doar pentru ei înșiși, ci și pentru cei nevoiași. Vorbește despre oameni evlavioși care îi susțin pe cei pierduți și slujesc celor respinși.
„Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului?
„Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” (Ioan 15:16)
Sunt convins de Scripturi că există un singur scop esențial pentru toți credincioșii. Chemările noastre specifice sunt unite în acest singur scop și fiecare dar izvorăște din acesta. Dacă ne ratăm scopul, toate dorințele și căutările noastre vor fi în zadar. Acest scop este pur și simplu acesta: suntem cu toții chemați și aleși ca să aducem roade.
Apostolul Pavel spune despre Dumnezeu: „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu datorită faptele noastre, ci în conformitate cu scopul Său și harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii.” (2 Timotei 1:9)
Dumnezeu dorește ca fiecare credincios să fie implicat în a sluji cu normă întreagă, dar ce este de fapt o slujire cu normă întreagă? Nu înseamnă doar să păstorești o biserică, să călătorești ca evanghelist sau să te duci în țări străine ca misionar. Scriptura spune că suntem chemați să fim preoți înaintea Domnului. În ochii Domnului, slujirea cu normă întreagă este aceea de a-L sluji pe El.
Se poate ca tu să fi avut un vis legat de chemarea ta, însă undeva pe parcurs a apărut un obstacol în cale, iar tu ți-ai pierdut elanul. La puțin timp, ai fost scos în afara oricărui drum și ți-ai dat seama cât de ușor este să îți vezi visele deraiate. Ai început plin de energie, dar lucrurile s-au schimbat, iar realitatea dureroasă s-a instalat.
Destinul, în termeni simpli, este scopul lui Dumnezeu pentru viața ta. Este viitorul tău prevăzut sau planificat. Am citit despre mulți bărbați și femei evlavioși din Scriptură, care au fost aleși pentru o lucrare sau o slujire destinată, dar au sfârșit prin abandonarea planului Său. Au început bine, înaintând o vreme în puterea chemării lor, dar, în cele din urmă, au murit în rușine și ruină, pierzând destinul pregătit de Dumnezeu pentru viețile lor.
Apostolul Pavel ne spune că am fost chemați de Dumnezeu să alergăm o cursă. Petru face referire la această cursă, de asemenea, atunci când ne spune să ne încingem coapsele minții noastre (vezi 1Petru 1:13). El spune că trebuie să ne pregătim pentru alergare, întărindându-ne credința și încrederea în Domnul.
Ioan Botezătorul și-a definit direct și simplu lucrarea, atunci când a spus: „Eu sunt vocea celui ce strigă în pustie” (Ioan 1:23). Acest slujitor al Celui Preaînalt, care, potrivit Scripturii, era cel mai mare „dintre cei născuți din femei” (Matei 11:11), era și cel mai deosebit, cel mai binecuvântat dintre toți profeții, un predicator al neprihănirii.