Fear

Există o poveste emoționantă a Vechiului Testament care ilustrează cel mai bine ce înseamnă să fii susținut de puterea lui Dumnezeu. O regăsim în cartea 2 Împărați, capitolul 6.

Marcu 4:35-41 relatează întâmplarea când Isus și ucenicii Săi se aflau într-o corabie care se umplea de apa valurilor agitate ale furtunii. Nici nu ne dăm bine seama ce se întâmplă în acest cadru, cum Hristos a potolit valurile cu o singură poruncă. El se întoarce spre ucenicii Săi și îi întreabă: „Cum de nu aveți credință?” (Marcu 4:40)

Vreau să vă vorbesc despre „boala sufletului”. Acest lucru este cauzat de un potop de necazuri care vin asupra ta. Regele David a strigat: „Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața! Mă afund în noroi și nu mă pot ține; am căzut în prăpastie și dau apele peste mine. Nu mai pot strigând.” (Psalmul 69: 1-3, NKJV).

Problemele au venit asupra lui David atât de puternic încât a crezut că se va prăbuși. El s-a rugat: „Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare!” (Psalmul 31:9).

Profeții ne avertizează că, atunci când Îl vom vedea pe Dumnezeu zguduind națiunile și vremurile primejdioase se vor abate asupra noastră, în firea noastră, ne vom teme foarte mult. Ezechiel a întrebat: „Poate inima ta să îndure sau mâinile tale să rămână destul de puternice, în zilele când voi lucra împotriva ta?” (Ezechiel 22:14).

„Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor. Chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții. Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărățiile se clatină, dar glasul Lui răsună, și pământul se topește de groază.

Hristos a descris ultimele zile ca fiind un timp îngrijorător și îngrozitor. Ce ne-a dat pentru a ne pregăti pentru aceste nenorociri? Care a fost antidotul său împotriva fricii care urma să vină?

El ne-a dat ilustrația Tatălui nostru care privește vrabia și ilustrația lui Dumnezeu numărând chiar firele de păr de pe capul nostru. Acestea devin și mai semnificative atunci când analizăm contextul în care le-a dat Isus.

Pavel i-a scris unui tânăr pastor pe nume Timotei despre promisiunea unui creștinism plin de îndrăzneală, neînfricat, prin puterea lăuntrică a Duhului Sfânt. Timotei provenea dintr-o familie credincioasă. Atât bunica, cât și mama sa, au fost creștine înaintea lui: „Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice.” (2 Timotei 1:5)

Chiar în aceste momente, oamenii sunt mai nefericiți ca oricând. Acest lucru poate părea surprinzător cu tot progresul pe care omenirea îl realizează. Economiștii ne spun că suntem generația cea mai prosperă din toate timpurile. Preocuparea de a ne petrece timpul liber și de a ne distra este mult mai mare decât în oricare altă vreme. Avem de asemenea mai multe facilități moderne ca oricând. Progresele medicale cresc an de an.

Aruncați o privire la starea actuală a națiunii noastre și a lumii! Ce vedeți? Profeția lui Hristos se împlinește în fața ochilor noștri: „Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21:25-26)