În Fapte 12, Petru era întemnițat de regele Irod. Mii de oameni din Ierusalim au fost salvați prin lucrările minunate ale lui Dumnezeu, având efecte în tot orașul, însă Irod se simțea amenințat. Desigur, ori de câte ori Dumnezeu lucrează supranatural în poporul Său, inamicul este întărâtat. Satana îl agitase deja pe Irod ca să-l ucidă pe Iacov – un conducător în biserică alături de fratele său Ioan și de Petru.
Se pare că le este greu creștinilor să se roage. Ei își petrec zilele îngrijorându-se, tulburându-se deoarece nu au un răspuns la problemele lor. Vorbesc cu prietenii lor, caută consilieri, citesc cărți de auto-ajutorare, ascultă podcast-uri, fac aproape orice pentru a evita să ajungă pe genunchi înaintea lui Dumnezeu. Dar Cuvântul vorbește clar că trebuie să mergem mai întâi la Dumnezeu: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra!” (Matei 6:33)
Am auzit vorbind despre conspirații în decursul anilor, dar există o singură uneltire care Îl privește pe Tatăl nostru ceresc - ce se adresează direct creștinilor care și-au pus inima să trăiască în plinătatea lui Hristos. Această conspirație este menită să zădărnicească planul lui Dumnezeu de a ridica un popor sfințit - bărbați și femei consacrați în totalitate domniei lui Isus în viața lor. Am putea să o numim o conspirație de întreruperi.
Una dintre frazele cele mai auzite în biserică este: „Dumnezeu răspunde la rugăciune!”. Cu toate acestea, acesta este doar jumătate din adevăr. Întregul adevăr este că „Dumnezeu nu numai că răspunde la rugăciuni!“
Luați drept exemplu copiii lui Israel. În esență, Osea a profețit lui Israel: „Ați căzut iar în păcat, însă sunteți totuși poporul lui Dumnezeu. Acum, întoarceți-vă la Domnul și rugați-vă!”
Rugăciunea care Îi face plăcere lui Dumnezeu este foarte simplă și ușor de înțeles. Ucenicii I‑au spus lui Isus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!” (Luca 11: 1). Această cerere reflectă o dorință sinceră de a învăța să ne rugăm într-un mod care Îi este plăcut Domnului.
„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. "(Romani 12:6,8).
„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)
„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:26)
Diavolul face tot ce îi stă în putere pentru ca vocea lui să fie auzită în această lume. La un moment dat, a avut chiar îndrăzneala de a-L întrerupe pe Isus, în timp ce Domnul vorbea în sinagogă: „În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige: "Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? ... Isus l-a certat şi i-a zis: "Taci şi ieşi afară din omul acesta!” (Marcu 1:23-25)
Orice credincios care dorește să-i placă lui Dumnezeu prin viața lui de rugăciune trebuie mai întâi să cunoască răspunsul la această întrebare: „Îmi ascultă cu adevărat Dumnezeu rugăciunile și le va da răspuns?” Deși pare a fi o întrebare simplă - una care nici măcar nu ar fi trebuit să fie pusă - majoritatea creștinilor vor răspunde repede: „Da, desigur, eu cred că Dumnezeu răspunde rugăciunilor mele.” Dar adevărul este că mulți nu sunt pe deplin convinși.