Am slujit la Detroit timp de 30 de ani. În timp ce predicam pe străzi, am fost blestemat. Am fost scuipat. Au aruncat cu sticle în mine. Gloanțe au zburat pe lângă mine. Nimic din toate acestea nu m-au deranjat vreodată. Nu m-am simțit jignit. Nu cunoșteam acele persoane, iar acestea nu mă cunoșteau.
Totuși soția mea mă privea în mod greșit și Domnul să aibă milă. E mai grav decât o sticlă. E mai grav decât un foc de armă.
Dacă pretindeți că nu aveți dușmani, vă sugerez să aruncați o privire mai atentă. Bineînțeles că fiecare creștin se confruntă cu un dușman, în persoana lui satan. Apostolul Petru ne avertizează: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită! [eng. să devoreze]” (1 Petru 5:8)
Dumnezeu a creat omul pentru a avea părtășie. Buna intenție veșnică a fost ca omul să împărtășească împreună cu Trinitatea iubire, acceptare, sensibilitate și adevărata cunoaștere reciprocă. Păcatul a intrat în lume și a spulberat întregul concept de relație, iar odată cu păcatul a venit rușinea, înstrăinarea, separarea și lipsa de speranță. Dar atunci Hristos a intervenit!
“Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi... pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.” (Filipeni 1: 3, 5)