Pavel și-a exprimat îngrijorarea față de biserica lui Isus Hristos atunci când s-a rugat: „Dumnezeu să vă dezvăluie nu doar măreția trecută a lui Hristos, ci și măreția Sa prezentă”. Iată rugăciunea sa specifică: „să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, ... care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 1:18-19).
„Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză curată de in şi L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.“ (Matei 27: 59-60)
Când Isus a fost așezat în mormânt, în urma răstignirii Sale, i-a lăsat pe ucenici zdrobiți în inimi și derutați. Când piatra masivă care sigila mormântul s-a rostogolit din fața ușii, toată lumea avea un sentiment trist al sfârșitului. La urma urmei, Isus spusese: „S-a isprăvit” (Ioan 19:30), apoi Și-a plecat capul și a murit.