La încheierea cărții Geneza, Dumnezeu a ales un popor mic, nesemnificativ, pe care să-l conducă. El a vrut să creeze un popor care să fie exemplul viu al bunătății Sale față de lumea păgână. Pentru a aduce o astfel de mărturie, Dumnezeu și-a dus poporul în locuri care erau dincolo de controlul lor. El l-a izolat pe Israel într-un pustiu în care numai El era sursa lor de viață, îngrijindu-Se de toate nevoile.
Când citim Evrei 11, găsim un singur numitor comun al vieților oamenilor menționați. Fiecare dintre aceștia avea o caracteristică specifică care denotă tipul de credință pe care Dumnezeu o iubește. Care era aceasta? Credința lor s-a născut dintr-o părtășie profundă în intimitate cu Domnul.
În 1958, mi s-a rupt inima printr-o știre privind șapte băieți adolescenți care au fost judecați pentru uciderea unui băiat invalid. Duhul Sfânt s-a agitat atât de puternic în mine, încât m-am simțit condus să merg la tribunalul din New York unde avea loc procesul și am intrat în sala de judecată convins că Duhul m-a îndemnat să încerc să vorbesc cu acei tineri.
Acest mesaj este adresat fiecărui creștin aflat în pragul epuizării, copleșit de situația lui actuală. Ai fost un slujitor credincios, hrănindu-i pe alții, încrezător că Dumnezeu poate face imposibilul pentru poporul Său. Cu toate acestea, ai îndoieli persistente cu privire la dorința lui Dumnezeu de a interveni în lupta ta actuală.
Scriitorul cărții Evrei le spune cititorilor săi: „de mult trebuia să fiți învățători” (Evrei 5:12). Acestea sunt cuvinte puternice, îndrăznețe. Cui se adresează exact autorul aici? Pe scurt, pe cine mustră? Cartea Evrei ne arată că vorbește credincioșilor care au fost bine instruiți în adevărul biblic. Cu alte cuvinte, cei care citeau această scrisoare stătuseră sub o predicare puternică a multor slujitori unși. Luați în considerare tot ceea ce acești creștini fuseseră învățați:
„Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei” (Psalmul 78:9).
În Psalmul 78, citim despre Efraim, cel mai mare trib din Israel. Era tribul cel mai favorizat dintre toate, numeros și puternic, priceput în mânuirea armelor, bine echipat pentru bătălie. Cu toate acestea, citim că atunci când tribul cel puternic a văzut opoziția, a cedat și s-a retras, deși aceștia erau cu mult mai bine înarmați și cu mult mai puternici decât dușmanul lor. Au fost hotărâți să lupte și să câștige, dar de îndată ce au ajuns în fața crizei, și-au pierdut inimile.
„Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui… Și balaurul cel mare… a fost aruncat pe pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.” (Apocalipsa 12:7-9)
Suntem într-un război ce are loc între două puteri eterne: căpeteniile și puterile lui Satan și Unicul Fiu al lui Dumnezeu, Isus. Acest război a început cu milenii în urmă, în cer, între arhanghelul Mihail și armata îngerilor care se luptau împotriva lui Lucifer și a îngerilor rebeli care s-au aliat cu acesta.
Ons verwag dikwels dat God op een van twee maniere werk: óf deur ‘n bonatuurlike uitstorting van sy Heilige Gees om menigtes in sy koninkryk in te bring, óf deur oordeel te stuur om sy kinders op hulle knieë te dwing of selfs te vernietig. Maar, geliefde, dit is nie God se metode om dinge in ‘n goddelose tyd te verander nie. Sy manier van puinhope herbou, is nog altyd om gewone mans en vroue wat Hy aangeraak het, te gebruik. En Hy doen dit deur hulle met sy Heilige Gees te vul en hulle in die stryd in te stuur met groot geloof en krag!
Domnul dorește intimitate cu copiii Săi dragi. El tânjește să aibă părtășie cu dragostea inimii Sale. „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”(Matei 6: 6).