În noaptea dinaintea răstignirii Sale, la Cina cea de Taină, Isus le-a spus ucenicilor: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.”(Ioan 14:19) Ce afirmație interesantă a făcut Isus. Unul dintre ei a întrebat: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?” (14:22)
Desigur, Isus avea o lecție în minte. El a răspuns: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.. . . . Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.. . . . Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi. Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine; dar vine, pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!” (14:23, 27, 29-31)
Răspunsul lui Isus aici, pune în centrul atenției o temă pe care o conduce pe parcursul acestui pasaj - separarea. În aceste câteva versete, Hristos face trei distincții clare între împărăția Sa și lume:
- "Lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea." (14:19)
- "Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea." (14:27)
- "Căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;" (14:30)
Până acum câţiva ani în urmă, separarea era o caracteristică definitorie a bisericii lui Hristos. Această separare a fost o poruncă clară din Cuvântul lui Dumnezeu și o parte din chemarea fiecărui creștin. Astăzi însă, se pare că există foarte puține diferenţe între biserică și lume. Să ne amintim că suntem puşi deoparte pentru scopul împărăției Sale, acela de a fi instrumente ale schimbării.