Îmbrățișând Durerea Sfântă și Pasiune

S-ar putea să observați în propria viață că atunci când Duhul Sfânt vrea să vă aducă o măsură mai mare din Sine, un botez mai mare al puterii Sale, atunci trebuie să treceți prin vremuri însoțite de lacrimi. Să nu-ți fie rușine vreodată de lacrimi! Să nu-ți fie rușine să plângi vreodată! Să nu încerci vreodată să îndepărtezi emoțiile care vin, atunci când Dumnezeu începe să Se miște în viața voastră! El vrea să vă atingă nu numai mintea, ci și inima și să vă aducă la un loc al lacrimilor, de asemenea.

Acest lucru este confirmat de apostolul Pavel: „Urmați-mă pe mine, fraților, și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveți în noi! Căci v-am spus de multe ori, și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos.” (Filipeni 3: 17-18). Duhul Sfânt era în Pavel și în rugăciunile sale pentru biserică, dar la ce se referea el aici? De ce subliniază: „Vă spun acum, plângând, că unii sunt dușmani ai crucii”?

Motivul pentru care el le spune atât de categoric, nu este pentru că cineva undeva în lumea largă este un dușman al crucii, ci mai degrabă pentru că diavolul încerca să lucreze în interiorul trupului lui Hristos, în Biserica însăși, să ajungă să schimbe pe unii ca să devină vrășmași ai crucii.

Asta înseamnă că ar putea cineva deveni deodată ateu? Nu!

A fi căldicel, totuși poate deveni un stil de viață foarte ușor. Vă amintiți ce scrie Ioan în Apocalipsa? „Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3: 15-16). La aceasta cred că Pavel face aluzie în Filipeni.

Ai putea să trăiești în continuare în apatie și să nu fii preocupat de această stare? Ai putea continua să stai în compromisul vieții păcătoase și inima ta să nu fie zdrobită?

Oh, biserică, este timpul să ne ridicăm fața înaintea Domnului și strigăm pentru mila Lui față de noi și față de această generație. „El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui” (Evrei 5:7). Trebuie să ne rugăm pentru pasiune, durere sfântă și fervoare în aceste zile de pe urmă!