Îndurând o vreme de așteptare în Dumnezeu

Chiar înainte ca Isus să Se înalțe la cer, El i-a instruit pe ucenicii Săi: „Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“ (Luca 24:49). Mesajul lui Isus a fost clar: „Așteptați Duhul!”

Cei mai mulți dintre noi avem mult de lucru privind disciplina așteptării. Cu cât ne grăbim să realizăm lucruri pentru Dumnezeu în firea noastră, cu atât puterea Lui se scurge din noi. Acest lucru s-a întâmplat în Vechiul Testament din nou și din nou. Israel s-a grăbit mereu luând-o înaintea lui Dumnezeu, zădărnicind planurile Lui pentru ei și furând din slava pe care El o merita ca Izbăvitorul lor credincios. Astăzi avem aceeași tendință. Firea noastră este pur și simplu înclinată să o ia înaintea Domnului.

Ilie știa ce înseamnă să aștepți în Domnul: „Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.” (1 Împ. 17:2-3). Acestea sunt unele dintre cele mai grele cuvinte pe care le poate auzi orice ucenic al lui Isus. Este echivalentul situației când Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Așteptați!” Pentru discipoli, așteptarea a fost o chestiune de săptămâni (vezi Luca 24:49). Dar pentru Ilie, au fost vorba de trei ani. Aceasta a fost lungimea de timp rămasă a foametei pe care a îndurat-o Israel după ce Dumnezeu i-a vorbit.

Imaginează-ți cât de grea a fost acea perioadă pentru Ilie. El avea un cuvânt de la Dumnezeu care ardea în inima lui, dar i s-a poruncit să rămână tăcut timp de trei lungi ani. Odată ce acești ani au trecut, Dumnezeu i-a spus lui Ilie: „Du-te și înfățișează-te ... ca să dau ploaie pe fața pământului!” (1 Împ. 18:1)

Astăzi, unii dintre noi ne „prezentăm” înaintea vremii rânduite de Dumnezeu. Sfârșim prin a ne afla pe cont propriu, obosindu-ne, devenind slabi pentru a mai face lucrarea lui Dumnezeu. Însă, prietene, singura putere pe care o vom avea vreodată pentru lucrarea lui Dumnezeu vine din timpul petrecut în rugăciune.

Așteptarea este o experiență dureroasă, adesea plină de plictiseală și suspin. Pentru ucenici, cu toate acestea, așteptarea a fost altceva decât plictisitoare pentru că aveau cuvântul făgăduinței lui Isus și totul a făcut diferența! Când va veni momentul să ne „prezentăm”, Dumnezeu ne va pune la dispoziție puterea Lui. Ce moment minunat va fi!