Învățând să vorbim de bine de ceilalți

„Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară.” (Isaia 58:9)

Motivul pentru care ne rugăm, postim și studiem Cuvântul lui Dumnezeu este acela de a fi auziți în ceruri. Însă Domnul leagă de împlinirea acestui lucru un mare „dacă”. El declară: „Dacă vrei să te aud din înaltul cerului, atunci trebuie să analizezi problemele inimii tale. Da, te voi asculta, dacă vei înceta să mai arăți cu degetul înspre alții, dacă te vei opri din a vorbi despre aceștia fără respect.”

Este un mare păcat în ochii lui Dumnezeu să vorbim despre cineva într-un mod în care să-i stricăm reputația. Cartea proverbe ne spune: „Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.” (22:1) Un nume bun este o comoară care este construită cu atenție de-a lungul timpului. Totuși, putem foarte ușor să îl distrugem printr-un singur cuvânt de defăimare care iese de pe buzele noastre.

David a luat o hotărâre conștientă de a-și păzi buzele: „Mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura mea” (Psalmul 17:3). „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3)

Încă o dată, David îndeamnă pe Domnul: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” (Psalmul 19:14)

Poate că te întrebi: „Este cu adevărat posibil să-mi stăpânesc limba ca să nu păcătuiesc cu gura?” David răspunde din nou prin mărturia sa: „Ziceam: „voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.” (Psalmul 39:1) El spunea, în esență: „De fiecare dată când urc pe un cal, trebuie să pun un frâu în gura sa. Și așa de sigur cum procedez cu calul meu, așa trebuie să fac și cu limba mea.”

Preaiubiților, niciuna din persoanele care citesc acest mesaj nu este suficient de sfântă pentru a lua aminte și a se schimba. Cu toții am judecat greșit oamenii, cu bună știință sau fără să ne dăm seama și am vorbit în moduri în care nu trebuia să vorbim. Dar este o veste bună! Dacă vă pocăiți înaintea Domnului, El vă va da, în dragostea și harul Său, o inimă nouă și putere să dați la o parte orice vorbire de rău.