ȚINE-ȚI INIMA DESCHISĂ

„Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucerește cetăţi” (Proverbe 16:32).

Nu este interesant? Vrem să ne dăruim viața pentru Evanghelie și pentru câmpul de misiune, dar, dacă nu ne maturizăm și nu creștem hrănindu-ne inima și sufletul nostru, atunci cucerirea unei cetăți va fi doar atât ― cucerirea unei cetăți. Și va fi un oraș plin de oameni frustrați, mohorâți, descurajați, deprimați.

A cuceri un oraș pentru împărăția lui Dumnezeu presupune, în realitate,  să avem o inimă așa de plină de bucuria Domnului încât suntem îndrumați spre următoarea direcție. Așadar, aceasta înseamnă că noi trebuie să ne îngrijim de propria inimă, să veghem și să ne gospodărim ”propria noastră cetate”.

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23).

Vedeți ce spune aici? Toate lucrurile vieții izvorăsc din inimă. Cei mai mulți dintre noi, în calitate de credincioși, ne chinuim să obținem aceste lucruri dar ele ne-au fost deja dăruite în Hristos Isus.

Petru ne spune că Isus „ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia” (2 Petru 1:3).

Noi învățăm că Noul Legământ al crucii lui Isus Hristos este o lucrare terminată. Toată pacea și bucuria pe care El are de gând să o reverse vreodată peste tine ți-a fost deja dată.

Atunci când ești în mijlocul durerii și te simți deprimat și descurajat, tu spui că nu vrei să simți aceste lucruri. Dar atunci când îți deconectezi părțile rele ale inimii tale, părțile dureroase, de asemenea tu decuplezi și părțile bune.

Astfel dar, ține-ți inima deschisă și cere-I Duhului Sfânt să te ajute să abordezi durerea din viața ta. Nu fugi de ea. Nu te ascunde de ea. Ai grijă de propria ta vie ― ocupă-te de probleme. Dar amintește-ți, toate acestea iau timp, deci nu deveni nerăbdător pe măsură ce permiți Duhului Sfânt să facă lucrarea Sa.