AȘTEPTÂNDU-L PE DUMNEZEU CU MARE BUCURIE

„Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”(Luca 24:48-49)

Isus le spune prietenilor Săi care fuseseră împreună cu El timp de trei ani că au fost martori ai inimii, minții, faptelor și înțelepciunii Sale. Și totuși le spune să rămână în oraș - nemișcați - până când.

Mulți dintre voi cei care citiţi acest lucru aveţi nevoie de un „până când” în vieţile voastre. Lucrurile nu sunt așa cum vreți să fie sau credeți că ar trebui să fie. Și așteptați până când se întâmplă ceva.

Până când Dumnezeu nu va veni, lucrurile vor rămâne aceleași. Până când Dumnezeu nu va veni, nu va fi nici o întâlnire a puterii de sus care să transforme lucrurile care au loc pe pământ.

Autorul cărţii Luca a scris și cartea Faptele Apostolilor și vedem din nou acest lucru: „Isus le-a poruncit să nu se îndepărteze de la Ierusalim, ci să aștepte făgăduinţa Tatălui.” (Fapte 1: 4) El le spune din nou să aștepte până vor fi împuterniciţi de sus.

Așteptaţi! Nu vă grăbiți să obțineți lucruri pe care credeți că trebuie să le atingeți în viață. Trebuie să lucrăm la această așteptare, într-un anumit sens. Umilința pe care o cere așteptarea, spune: „Nu am puterea de a face lucrul acesta și nu pot face nimic prin puterea mea. Am nevoie de lucrarea Duhului Sfânt în viața mea.”

Cum credeţi că era aşteptarea în viziunea ucenicilor? Ei nu au gemut, „Oh, trebuie să-L așteptăm pe Dumnezeu.” Nu! Vedem că Isus i-a binecuvântat și, chiar când S-a înălţat la cer, ei erau plini de bucurie.

„El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu.”(Luca 24: 50-53)