BUCURIE GLORIOASĂ ȘI INEXPRIMABILĂ

O anume femeie din biserica noastră este cunoscută pentru dispoziția ei însorită și bucuroasă. Câțiva ani în urmă ea a venit în biroul meu și a împărtășit niște vești devastatoare cu mine. Cum vorbea, era uimitor de calmă și farmecul spiritului ei m-a luat total pe nepregătite. Când conversația noastră a luat sfârșit, m-a întrebat cu sinceritate, „Pot să mă rog pentru tine?”

Această sfântă dragă a început prin a-mi spune vești zdrobitoare și a terminat prin a se ruga pentru mine! Am fost uimit de bucuria ei în ciuda unor circumstanțe foarte dureroase din viața ei.

Acest fel de bucurie pe care această femeie o avea era normală pentru biserica Nou-testamentară și ar trebui să fie și pentru noi. Ar trebui noi să fim deprimați din cauză că Isus a murit pentru păcatele noastre și a înviat din mormânt? Ar trebui să ne tânguim în cunoașterea faptului că într-o zi vom merge să fim cu Domnul pentru totdeauna? Ar trebui să ne facă triști faptul că numele noastre sunt scrise în Cartea Vieții? Nu, cu siguranță că nu! Aceste lucruri ar trebui să ne aducă bucurie!

Petru a scris: „ [Isus] pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită [gloriousă], (1 Petru 1:8, subliniere adăugată). Descriu aceste cuvinte ”bucurie negrăită și strălucită” biserica ta, sau a mea? Ar trebui.

Epistola lui Pavel către Romani este marele său document teologic în ce privește justificarea prin credință și alte puncte doctrinare importante. Totuși la finalul acestei scrisori, apostolul declară că împărăția lui Dumnezeu nu este, în mod esențial, legată de poziția doctrinară calvinistă sau arminiană. Și nu este vorba despre cine are dreptate cu privire la dezbaterea despre răpire pre- sau post-tribulație. Pavel a spus că împărăția lui Dumnezeu este o chestiune de „neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17, subliniere adăugată).

Apostolul Pavel descria o viață de bucurie care vine din Duhul Sfânt. Atât de importantă este bucuria; ne face deosebiți în calitate de urmași ai lui Isus Hristos.

Jim Cymbala a fondat Biserica Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci  de membri într-o clădire mică aflată în ruine dintr-o zonă dificilă a orașului. Născut în Brooklyn, el este prieten de multă vreme atât al lui David cât și al lui Gary Wilkeson.