Căutarea lui Dumnezeu mai presus de orice

Este imposibil să ai o credință care să mulțumească pe Dumnezeu fără să împărtășești o apropiere de Isus care vine dintr-o dorință după El. Acest tip de legătură personală strânsă o putem avea numai atunci când Îl dorim pe Domnul mai mult decât orice altceva în viață.

Autorul cărții Evrei ne oferă câteva exemple de slujitori plini de credință, care au umblat îndeaproape cu Dumnezeu. Să ne uităm împreună la Abel: „Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.” (Evrei 11:4) Abel a oferit Domnului jertfe în mod frecvent, iar jertfele sale au necesitat întotdeauna un altar.

Abel nu a adus miei nevăzători pentru jertfă, ci mieii îngrășați: „Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor.” (Geneza 4:4)

Grăsimea este importantă aici, fiindcă aceasta lua foc rapid și era consumată, provocând ca o aromă dulce să fie înălțată: „Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.” (Levitic 3:16). Acesta este felul de rugăciune sau de părtășie care este primită de Dumnezeu, reprezentând lucrarea noastră pentru Domnul în locul tainic al rugăciunii. Însuși Domnul afirmă că o astfel de închinare intimă se ridică la El ca o aromă cu miros plăcut: „Căci pentru Dumnezeu suntem mireasma lui Hristos.” (2 Corinteni 2:15)

Undeva de-a lungul timpului, Abel a ales să urmărească relația sa cu Dumnezeu, să aibă comuniune și părtășie cu El, așa cum au avut părinții săi. Fratele său Cain a adus și el jertfe, dar acestea au fost fructe, o ofrandă care nu a necesita un altar, întrucât nu aveau grăsime, sau ceva de consumat. Drept urmare, nu a existat o aromă dulce care să se ridice la cer. Cu alte cuvinte, nu a fost implicată nicio comuniune personală între Cain și Domnul. De aceea, jertfa lui Abel a fost „mai bună decât cea a lui Cain”.

Slujitorul credincios caută atingerea lui Dumnezeu în viața sa. La fel ca Abel, nu se va mulțumi cu nimic mai puțin. Acest slujitor își spune: „Sunt hotărât să-I dau Domnului tot timpul pe care îl vrea de la mine în părtășie. Tânjesc să aud vocea Lui blândă și subțire vorbindu-mi, așa că voi rămâne în prezența Lui!”

Dragilor, fie ca voi să fiți determinați pentru a deveni astfel de slujitori!