CALEA LUI DUMNEZEU

Circumstanțe tumultoase și situații incandescente pot aduce cu sine confuzie. În asemenea momente, nerăbdarea noastră începe să argumenteze: „Probabil că Dumnezeu nu a vorbit serios ceea ce mi-a zis. Sau, poate problema este inabilitatea mea de a auzi vocea Lui. Poate au auzit greșit în primul rând. Tot ce știu este ce mi-a zis El, iar ce văd eu că se întâmplă nu se potrivește.”

Când Saul a luat-o înaintea direcționării lui Dumnezeu, el a acționat pur și simplu bazat pe logică și rațiune, nu pe încredere. Luați aminte la șirul de scuze pe care l-a îndrugat profetului Samuel pentru că a mers mai departe fără călăuzirea lui Dumnezeu: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş, mi-am zis: ‘Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit şi am adus arderea-de-tot.” (1 Samuel 13:11-12). Saul a luat lucrurile în propriile mâini, făcând ceea ce el a raționat că era singura lui opțiune. Și a sfârșit în necaz.

Această chestiune de așteptare este atât de importantă încât găsim versete cu privire la ea pretutindeni în Cuvântul lui Dumnezeu. Isaia scrie: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru; noi l-am așteptat pe El, și El ne va salva. Acesta este Domnul; noi l-am așteptat pe El; ne vom bucura și ne vom veseli în mântuirea Lui” (Isaia 25:9 -KJV).

„Din vremuri străvechi nu s-a pomenit, nici o ureche n-a auzit și nici ochi n-a văzut vreun alt Dumnezeu în afară de tine Care să lucreze pentru cei ce-L așteaptă.” (Isaia 64:4- NTLR).

Preaiubiților, calea lui Dumnezeu nu este calea lumii. Și singura modalitate de a câștiga experiență în evlavie este să aștepți pe El în credință. Acest fel de experiență spirituală vine la cei care sunt în comuniune cu Domnul: „căci ştim că necazul aduce răbdare,  răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea” (Romani 5:3-4).