Clătinându-te în disperare

De multe ori, David a mărturisit: „În Domnul mi-am pus încrederea.” (Psalmul 11: 1). Rădăcina cuvântului pentru încredere în ebraică ar fi „să te arunci de pe o stâncă, adică să fi ca un copil care îl aude pe tatăl său spunând: „Sari!” și care ascultă cu încredere, aruncându‑se în brațele tatălui său.

Acesta este un aspect al încrederii. De fapt, s-ar putea să fii în acel loc chiar acum – la marginea prăpastiei, dorind să te arunci în brațele lui Isus. Poate că te-ai resemnat din cauza situației tale și ai catalogat această stare drept încredere, dar asta nu este decât amorțeală. Încrederea este mult mai mult decât o resemnare pasivă. Este credință activă.

Mulți dintre noi ne limităm încrederea la o simplă operațiune de salvare ca și cum am spune Domnului: „Am încredere în Tine să vii și să stingi tot focul meu, să mă salvezi de toate necazurile mele și să mă izbăvești din toate încercările mele. Știu că vei fi acolo, Doamne, când voi avea nevoie de tine!” Făcând acest lucru, gândim că credința noastră îi este plăcută lui Dumnezeu. Nu ne dăm seama că îl considerăm pe diavolul ca fiind cauzatorul și pe Domnul ca fiind reactorul. Acest punct de vedere îl face pe Dumnezeu să pară că reacționează pur și simplu la toate planurile bine puse la puncte ale diavolului. Dar Dumnezeul nostru nu reacționează niciodată – ci El inițiază!

Inima plină de încredere mărturisește: „Toți pașii mei sunt călăuziți de Domnul, iar El este Tatăl meu iubitor. El permite suferința, ispita și încercarea, dar niciodată mai mult decât pot suporta, pentru că El dă întotdeauna o cale de scăpare. El are un plan și un scop veșnic pentru mine. El a numerotat fiecare fir de păr de pe capul meu. El știe când stau sau mă culc. Eu sunt lumina ochilor Săi! El este Domnul meu - nu numai în viața mea, ci peste fiecare eveniment și situație care îmi atinge viața.”

Preaiubiților, aceasta este încrederea! Privește-L astăzi cu o inimă plină de încredere și fii sigur că - fără îndoială - Dumnezeu are totul sub control.