DE CE A FUGIT IONA?

”Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.” (Iona 1:1-3)

Știm povestea lui Iona, omul care a încercat să fugă de Dumnezeu când Domnul i-a încredințat misiunea de a predica judecata orașului Ninive. Dar, în loc să-i avertizeze pe oamenii din Ninive, Iona a fugit. Această poveste a fost validată de Hristos însuși: ”Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)  Cu alte cuvinte, povestea lui Iona a fost la fel de sigură ca înmormântarea și învierea lui Hristos.

De ce a refuzat Iona să asculte de Cuvântul clar al lui Dumnezeu și a ales să fugă? În mod cert, Iona a fost înzestrat și ales de Dumnezeu, totuși el a fugit de prezența Lui, încheiând comuniunea cu El. Pe când Iona fugea, el auzea vocea Duhului Sfânt, care îi răsuna în urechi la fiecare pas.

Iona a primit o revelație puternică despre harul și mila lui Dumnezeu: ”Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.” (4:2) Bineînțeles, Dumnezeu este tot ceea ce descrie Iona aici, dar Biblia mai vorbeste și de natura sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu. ”Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor.” (Romani 1:18)

Cred că Iona nu a ascultat, pentru că el gândea: ”Doamne, de fiecare dată când pronunți judecata, ești biruit de milă. Știu că nu vei judeca Ninive, pentru că, de îndată ce profețesc, ei se vor pocăi și Îți vei revărsa harul asupra lor.” El nu avea nici o înțelegere asupra fricii față de Dumnezeu, a naturii Sale sfinte și drepte.

Fiecare credincios trebuie să dea dovadă de revelație a fricii față de Dumnezeu așa cum a fost descoperită în Cuvântul Său: ”Teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!” (Proverbe 3:7) Ca și mila lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu este dătătoare de viață – ”Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.” (14:26) - și noi trebuie să învățăm să avem un echilibru între cele două.