Depășirea pericolului necredinței
„Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinței lor ... Luați seama, dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.” (Evrei 3:18-19, 12)
Cartea Evrei avertizează biserica Noului Testament să țină seama de exemplul lui Israel. Luați în considerare ce s-a întâmplat cu generația necredincioasă care a fost dusă înapoi în pustie. Dumnezeu le-a spus clar că mâna Lui va fi împotriva lor. De atunci, tot ce au cunoscut a fost suferință și slăbiciune sufletească. Nu I-au văzut slava. În schimb, au devenit concentrați pe propriile lor probleme și consumați de propriile pofte.
Exact asta se întâmplă cu toți oamenii necredincioși: ajung să fie consumați de propria lor bunăstare. Ei nu au nicio viziune, niciun simț al prezenței lui Dumnezeu și nicio viață de rugăciune. Nu le mai pasă de vecinii lor sau de o lume pierdută și în cele din urmă nici chiar de prietenii lor. În schimb, întreaga atenție a vieții lor este pusă pe problemele lor, pe necazurile lor, pe bolile lor. Trec de la o criză la alta, tăcuți în propria durere și suferință. Iar zilele lor sunt pline de confuzie, ceartă, invidie și dezbinare.
Timp de treizeci și opt de ani, Moise a privit cum, unul câte unul, fiecare israelit din generația necredincioasă a murit. În timp ce se uita înapoi la cei care și-au irosit viața în pustie, a văzut că tot ce i-a avertizat Dumnezeu așa s-a întâmplat: „Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească până când au fost mistuiți.” (vezi Deuteronom 2). Dumnezeu Și-a suspendat scopul etern pentru Israel pentru toți acei ani.
La fel și astăzi, unii creștini se mulțumesc doar să existe până când mor. Nu vor să riște nimic: să-L creadă pe Dumnezeu, să crească sau să se maturizeze. Ei refuză să creadă în Cuvântul Său și s-au împietrit în necredința lor. Acum doar trăiesc pentru a muri.
Preaiubiților, veți vedea slava Lui numai atunci când veți merge în ascultare. Alegeți acea cale și veți găsi viața veșnică!