Desfătarea lui Dumnezeu
Dumnezeu i-a vorbit lui Isaia despre un anumit slujitor care îi încânta inima: „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.” (Isaia 42:1) Cine este Acesta, Cel pe care Îl susține și Îl sprijină, păzindu-I fiecare pas? Cine este Alesul Său, Cel în care se desfată?
Găsim răspunsul în Evanghelia după Matei: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:16-17). Cuvântul original din ebraică pentru ”în care Îmi găsesc plăcerea” aici este ”desfătarea”. Dumnezeu spunea: Sufletul Meu se desfată în Fiul Meu, Isus Hristos!
De-a lungul Vechiului Testament, lui Dumnezeu i s-au oferit un număr nespus de mare de oi și vite, însă Biblia spune că niciunul dintre aceste sacrificii nu i-a făcut plăcere Domnului: ”n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (Evrei 10:6). Cu toate acestea, în următorul verset citim aceste minunate cuvinte ale lui Isus: ”Iată, vin ... să fac voia Ta, Dumnezeule!” (10:7).
Hristos a venit pe pământ pentru a împlini ceea ce niciun sacrificiu animal nu a putut face. Dumnezeu I-a pregătit un trup fizic pe acest pământ – un corp care să poată face sacrificiul final perfect. Pe scurt, Dumnezeu S-a smerit de dragul nostru. El a renunțat la bogățiile cerului, a devenit sărac pentru noi, dându-Și viața pentru a ne răscumpăra.
De la începutul lumii Dumnezeu nu a avut decât un singur plan: împăcarea omenirii căzute și păcătoase pentru a ne aduce în bogățiile harului Său. Planul Lui a fost simplu. El a spus: ”Am să Îmi trimit Singurul Fiu pentru a aduce izbăvire, iar după ce va muri și învia, va sta înaintea Mea și Îl voi recunoaște numai pe El.”
Domnul a spus: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh.” (1 Petru 3:18). Dumnezeu nu ar putea accepta lucrările firii umane, oricât de bune ar părea acestea. El L-ar putea recunoaște numai pe Hristos, Slujitorul în care Își găsește toată plăcerea și în care se desfată!