Cred în vindecare. Cred în suferință. Cred în „vindecarea în mijlocul necazurilor”. Orice suferință care mă împiedică să mă rătăcesc, care mă conduce mai adânc în Cuvântul lui Dumnezeu, aduce vindecare. Așa cum spune Psalmul 119:67 – „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău.” Cea mai mare măsură de har a puterii vindecătoare a lui Dumnezeu la nivel spiritual și fizic poate fi cea a necazurilor.
A sugera că orice durere și suferință sunt de la diavol înseamnă a sugera că psalmistul a fost condus de diavol să caute Cuvântul lui Dumnezeu. În propria mea viață, am îndurat mari dureri. L-am chemat pe Dumnezeu pentru a mă scăpa și cred în El pentru vindecare completă. În timp ce voi continua să cred, totuși, voi continua să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru starea mea actuală și îi voi permite să fie un mijloc de a-mi aduce aminte cât de dependent sunt cu adevărat de El. Alături de psalmist, pot spune: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să pot învăța legile Tale” (Psalmul 119:71).
Durerea și suferința nu trebuie disprețuite spunând ca vin de la diavol. Astfel de poveri au produs oameni mari ai credinței, cu discernământ.
Pavel a vorbit despre „grija” bisericilor care i-au fost încredințate (vezi 2 Corinteni 11: 23-28). Fiecare biserică nou-născută era o altă „grijă” pe umerii lui. Creșterea, extinderea lucrării, riscurile tot mai mari implicau întotdeauna griji noi. Omul pe care îl folosește Dumnezeu trebuie să aibă umeri cuprinzători. El nu îndrăznește să evite provocarea numeroaselor griji și responsabilități.
Fiecare pas nou al credinței pe care Dumnezeu mă determină să-l fac a adus cu sine numeroase îngrijorări și probleme noi. Dumnezeu știe exact câtă responsabilitate să ne încredințeze. Nu este vorba că El ar căuta să ne frângă sănătatea sau puterea; doar că lucrătorii disponibili sunt puțini, iar recolta este atât de mare: „De aceea, smeriți-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalțe și aruncați asupra Lui toate grijile voastre, căci El Însuși se îngrijește de voi!” (1 Petru 5:7)
Răspunderile sunt luate de la cei care le refuză și sunt date în dar celor care nu se tem de ele. Fiecare nouă binecuvântare este legată de o serie întreagă de griji. Nu pot fi separate unele de altele. Nu vă puteți bucura de binecuvântări, până nu învățați să trăiți cu grijile.