A deveni mai amărât sau a deveni mai bun

Se pare că avem o înclinație, din umanismul nostru, de a ne concentra asupra problemelor. Uneori, pe bună dreptate, pentru că putem întâmpina deseori provocări imense și copleșitoare.

Mulți dintre voi vă confruntați cu lucruri incredibile. În slujirea noastră de la World Challenge, primim mii de scrisori și e-mailuri în care oamenii își revarsă inimile în rugăciuni și cereri. Am citit unele dintre acestea în ultima vreme. Sincer, este șocant ceea ce trăiesc mulți oameni: dependență de droguri, alcoolism, infidelitate, relații rupte, probleme financiare. Lista continuă iar și iar.

Cu toate acestea, atât de mulți oameni își iau „pâinea zilnică”, ca să spunem așa, din vizionarea știrilor, citirea rapoartelor online sau vizionarea de emisiuni TV care sunt pline de minciuni, infidelități, ucidere, furt și tot felul de depravări. Nu este surprinzător faptul că oamenii sunt în depresie, iar sinuciderea este la cote maxime.

Chiar mulți credincioși sunt clătinați în credința și în umblarea lor, simțind că Dumnezeu nu este cu ei. Oamenii se închid în ei înșiși și încep să se întrebe: „Cine sunt eu? Cu ce scop sunt aici? Se merită să trăiești pentru ceva anume?”

Vreau să vă spun astăzi un cuvânt care cred că este deosebit.

Petru a scris bisericii primare și i-a încurajat pe credincioși astfel: „În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1:6-7).

Când vin încercările, putem fie să creștem și să devenim mai buni, fie să fim amărâți. Oportunitatea este acolo, dar ceea ce contează este cum răspundem în fața unei probleme. Nu problemele ne clatină credința sau ne schimbă pe noi. Răspunsul nostru în fața unei probleme este ceea ce determină dacă devenim mai buni sau ne amărâm.

Doresc să aveți o conduită curajoasă. Acceptați și recunoașteți durerea și suferința, dar recunoașteți și acceptați în egală măsură faptul că avem o nădejde veșnică. Nădejdea este o așteptare a bunătății lui Dumnezeu față de noi, indiferent de cât de adânci, de întunecate, de îndelungate ar fi necazurile noastre. Avem o nădejde vie prin învierea lui Isus Hristos din morți.

Îndurarea lui Dumnezeu este disponibilă din belșug pentru noi astăzi. El ne-a născut din nou la o nădejde vie.