Mireasa lui Hristos captivată de alte lucruri

„Binecuvântează suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale; El îți izbăvește viața din groapă, El te încununează cu bunătate și îndurare; El Și-a făcut cunoscute căile Sale lui Moise și lucrările Sale, copiilor lui Israel.”  (Psalmul 103: 2-4,7)

Pentru a înțelege cu adevărat natura lui Dumnezeu, trebuie să fim uneori conduși mai întâi într-un pustiu. Ce vreau să spun când vorbesc despre pustie? Mai întâi de toate, este un loc al uscăciunii plin de greutăți incredibile, un loc în care confortul cu care eram obișnuiți este înlăturat. Ceea ce este mai important este că pustia este un loc care ne duce la o dependență totală de Dumnezeu.

Nu numai că Dumnezeu ne va aduce într-un pustiu pentru a pune capăt căutărilor greșite și eforturilor omenești, dar de asemenea cred că El urmărește ceva mult mai profund. În esență, vom descoperi că Dumnezeu este gelos pentru mireasa Lui și că Își dorește ca aceasta să se întoarcă la El.

Cândva, Isus plângea pentru propriul Său popor: „Ierusalime, Ierusalime… De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” (Matei 23:37). Isus s-a referit la locuitorii orașului Ierusalim ca și cum ar fi fost o singură persoană, o mireasă care a fost cândva adusă într-un loc de mare preț, pentru ca ea să-L cinstească. Cu toate acestea, această mireasă și-a ratat, într-un mod dramatic, chemarea sa pe acest pământ.

Putem auzi în cuvintele pline de lacrimi ale Domnului, tânjirea Sa din inimă, asemănătoare cu cea a unui mire cu inima zdrobită care ajunge acasă și descoperă că mireasa sa nu i-a fost credincioasă: „Cât te-am dorit ca mireasă! Am vrut să îmi aparții Mie. Am vrut să te atrag cât mai aproape de inima Mea, astfel încât tu și cu Mine să putem umbla împreună ca fiind una”.

Domnul este conștient că alte lucruri au captivat inima miresei Sale și este hotărât să o aducă înapoi, chiar dacă acest lucru înseamnă că trebuie să o atragă în pustie. Acolo, tot ceea ce îi distrage atenția este înlăturat. Acolo, putem în sfârșit să înțelegem căile lui Dumnezeu și inima Sa.

^{Carter Conlon s-a alăturat personalului pastoral al Bisericii din Times Square în 1994 și a fost numit pastor senior în 2001. În mai 2020 a trecut la un rol de continuitate, la cel de supraveghetor principal al Bisericii din Times Square.}