Bucuria Tatălui

„Astfel, dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său ... să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățate de un cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:19-20, 22).

Există două părți ale lucrării lui Hristos la Calvar. O parte este în beneficiul omului, iar cealaltă parte este în beneficiul lui Dumnezeu. Unul aduce beneficii păcătosului, în timp ce celălalt îi aduce beneficii Tatălui.

Suntem foarte familiarizați cu beneficiile din partea umană. Crucea lui Hristos ne-a oferit iertare pentru păcatele noastre. Ni se dă puterea biruinței asupra tuturor robiilor și asupra oricărei stăpânirii a păcatului. Suntem hrăniți cu milă și har, și, de asemenea, ni se dăruiește promisiunea vieții veșnice. Crucea ne-a oferit mijloacele de evadare din teroarea păcatului și a iadului.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest beneficiu al crucii față de omenire și pentru minunata ușurare pe care o aduce. Mă bucur că se predică săptămână după săptămână în bisericile din toată lumea.

Aici se află un alt beneficiu al crucii, deși unul despre care știm foarte puțin. Acesta se află în beneficiul Tatălui. Noi înțelegem foarte puțin despre bucuria Tatălui care a fost făcută posibilă prin cruce. Este o încântare pe care o simte de fiecare dată când primește un copil risipitor în casa Lui.

În opinia mea, cei mai mulți creștini au învățat să vină înaintea lui Dumnezeu pentru iertare, pentru îngrijirea de cele necesare, pentru răspunsuri la rugăciuni. Cu toate acestea, le lipsește îndrăzneala în acest aspect al credinței, aspect care este crucial în umblarea lor cu Domnul.

Domnul simte o mare bucurie de faptul că prin cruce ne-a oferit acces deschis la Sine. Într-adevăr, cel mai glorios moment din istorie a fost când vălul templului a fost rupt în două în ziua în care Hristos a murit. În clipa în care vălul templului – separarea omului de prezența sfântă a lui Dumnezeu – a fost sfâșiat, s-a întâmplat ceva incredibil. Din acel moment, omul nu numai că a putut intra în prezența Domnului, dar Dumnezeu a putut veni la om.

Aceasta a pregătit cadrul pentru ca Hristos să poată trimite gloriosul dar al Duhului Sfânt ucenicilor Săi, iar relația noastră cu Dumnezeu să fie transformată.