Renunțarea la „libertăți” din dragoste

În cartea 1 Corinteni, Pavel răspunde la o scrisoare primită de la o familie de creștini din Corint prin care i-au fost comunicate anumite probleme din biserică.

O parte din scrisoare spunea: „Ci unii, fiind obișnuiți până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; și cugetul lor, care este slab, este întinat. Dar nu carnea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu: nu câștigăm nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.” (1 Corinteni 8:7-9)

Multe comentarii susțin prin acest capitol faptul că cei care sunt creștini puternici ar trebui să-i liniștească pe creștinii slabi, iar această interpretare ar presupune faptul că Pavel le-ar fi spus creștinilor slabi: „Haideți, băieți, maturizați-vă! Începeți să mâncați carne jertfită idolilor. Nu e mare lucru. Intrați în baruri și în temple! Petreceți timpul cu aceste lucruri diverse. Este în regulă pentru voi. Treceți la treabă!”

Această interpretare este de fapt opusul la ceea ce spune Pavel.

Datorită asocierii cu trecutul lor, unii credincioși nu vor putea să accepte sau să facă aceleași lucruri care pe anumiți creștini nu-i deranjează. Cu alte cuvinte, acești credincioși „slabi” obișnuiau să meargă în aceste baruri. Obișnuiau să meargă la aceste cluburi. Obișnuiau să se implice în astfel de activități sexuale. Obișnuiau să facă compromisuri cu toate aceste lucruri.

Acum, dintr-o dată, există ceva în inima lor care spune: „Omule, asta este viața mea de dinainte. Nu pot să mă întorc la aceleași lucruri.” Ei înțeleg Cuvântul Domnului care spune: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17) și scot în evidență faptul că o persoană care se întoarce la alegerile sale greșite din trecut este ca un câine care se întoarce la propria vărsătură (vezi Proverbele 26:11).

Ei înțeleg cu adevărat rugăciunea: „O, Doamne, păstrează-mi cugetul curat!”

Aceasta nu este credință bazată pe fapte. Nu este vorba de mine care caut să-mi câștig mântuirea prin faptul că încerc să mă comport ca un creștin bun și moral. Are mai puțin legătură cu moralitatea decât are mai degrabă cu onorarea neprihănirii lui Hristos care ne este dată în mod gratuit. Pavel a vrut ca ucenicii lui Hristos să fie oameni care au un cuget sensibil și o inimă ușor de modelat de Cuvântul Domnului. Suntem chemați să-L onorăm pe Hristos în fiecare domeniu al vieților noastre.