Când inima ți-e plină de durere, du-te în odăița ta secretă, plângi și varsă-ți tot amarul! Isus a plâns. Petru a plâns cu amar, a purtat cu el durerea că s-a lepădat de chiar Fiul lui Dumnezeu. Acele lacrimi amare au produs în el în mod miraculos o inimă tandră și el s-a întors să zguduie împărăția lui Satan.
Isus nu Își întoarce niciodată privirile de la o inimă care plânge. El a spus: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.” (Ps. 51:17). Nu, Isus strânge fiecare lacrimă în vasul Său din veșnicie.
Ți-e inima îndurerată? E plină de durere? Mergi înainte și plângi! Continuă să plângi până când vei rămâne fără lacrimi, dar lasă-le să curgă din durere și nu din necredință sau din auto-compătimire.
Viața merge înainte. Ai fi surprins cât de mult poți îndura când Dumnezeu te ajută. Lacrimile și goliciunea te pot copleși câteodată, dar Dumnezeu este încă pe tronul Său. Nu te poți ajuta singur. Nu poți opri durerea și rana din inimă. Binecuvântatul nostru Domn va veni, Își va pune mâna iubitoare sub tine și te va ridica să stai din nou în locurile cerești. El Își va dezvălui iubirea nesfârșită pe care o are pentru tine.
Întărește-te în Domnul! Când ceața te înconjoară și nu poți vedea nicio ieșire din confuzia ta, destinde-te în brațele lui Isus și pur și simplu ai încredere în El. El vrea credința și încrederea ta. El vrea să plângi cu voce tare: „Isus mă iubește! El este cu mine. Nu mă va dezamăgi. El este la lucru în toate chiar acum. Nu voi fi doborât. Nu voi fi înfrânt. Nu voi fi o victimă a lui Satan. Îl iubesc pe Dumnezeu și El mă iubește pe mine!”
Așa cum Pavel i-a spus bisericii în scrisorile sale: „Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:31-32)
Fericirea nu înseamnă să trăiești fără durere sau suferință. Adevărata fericire înseamnă să înveți cum să trăiești câte o zi pe rând, în ciuda oricărei suferințe și dureri.