O inimă desăvârșită se încrede

Psalmistul a scris: „În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai. Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămâneau de rușine.”  (Psalmul 22: 4-5). Cuvântul la bază din limba ebraică pentru „încredere” înseamnă „a te arunca de pe marginea prăpastiei”. Aceasta înseamnă să fii ca un copil care s-a urcat pe grinzile casei și nu mai poate coborî. El îl aude pe tatăl său spunând: „Sari!” și îl ascultă, aruncându-se în brațele tatălui său.

Te afli tu într-un astfel de loc chiar acum? Ești pe margine și te clatini? Poate că pur și simplu te-ai resemnat cu situația ta, însă aceasta nu este încredere, este fatalism și nimic mai mult. Încrederea este cu totul diferită de resemnarea pasivă. Este o credință activă.

Cu cât însetăm mai mult după Isus, vom descoperi că încrederea noastră în El are temelii solide. La un moment dat în viața noastră, poate că am crezut că nu putem avea încredere în El, că El nu deține controlul asupra întregii situații și că trebuie să luăm lucrurile în mâinile noastre. Apropierea de El și cunoașterea Lui schimbă mai bine lucrul acesta.

La un moment dat, nu vom veni la El doar pentru ajutor, atunci când ne aflăm în încercare, în schimb, vom începe să umblăm cu El atât de aproape, încât auzim avertismentul cu privire la încercările ce ne stau înainte.

Inima încrezătoare spune întotdeauna: „Toți pașii mei sunt întăriți de Domnul. El este Tatăl meu iubitor, El îngăduie să am parte de suferințe, ispite și încercări, dar niciodată mai multe decât pot îndura. El pregătește întotdeauna o cale de ieșire. El are un plan și un scop etern pentru mine. Mi-a numărat fiecare fir de păr din cap și m-a plămădit când eram în pântecele mamei mele. Știe când stau jos, când mă ridic sau mă culc pentru că sunt lumina ochilor Săi. El nu este Domn doar peste mine, ci și peste fiecare eveniment și situație care se atinge de mine.”

Adevărata încredere aduce în inimă cea mai mare putere pe care Dumnezeu o poate da omenirii, mai mare decât puterea de a învia morții sau de a vindeca bolile și rănile. Când depindem în totalitate de Dumnezeu, ni se dă o putere care restaurează inimile și viețile zdrobite, o putere care aduce în mod special slavă și onoare Domnului nostru.