O inimă prețuită de Dumnezeu
Ne uităm în 1 Samuel 13 cum Saul avea de-a face cu un moment crucial, cu care fiecare credincios trebuie în cele din urmă se confrunte: o perioadă de criză, când suntem forțați să decidem că Îl vom aștepta pe Dumnezeu, prin credință, sau devenim nerăbdători și luăm problema în propriile noastre mâini.
Momentul crucial al lui Saul a venit atunci când norii de război se adunau peste Israel. Filistenii adunaseră o imensă armată de călăreți, care de fier și legiuni de soldați cu cele mai noi arme. În schimb, israeliții aveau doar două săbii în întreaga lor armată, una pentru Saul și una pentru fiul său, Ionatan. Toți ceilalți au trebuit să folosească arme improvizate, cum ar fi sulițe de lemn sau unelte agricole dure.
Cu o săptămână mai devreme, Samuel îl avertizase pe Saul să-l aștepte înainte de a intra în luptă. Profetul spusese că va sosi după șapte zile pentru a face sacrificiile potrivite înaintea Domnului. Când a venit ziua a șaptea și Samuel nu sosise, soldații lui Saul au început să se împrăștie. Mai rău, regele nu primise călăuzirea lui Dumnezeu privind lupta.
Cum a abordat Saul situația?
Din păcate, s-a lăsat copleșit de circumstanțele sale și a sfârșit prin a-și manipula drumul în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. El a poruncit preotului care era prezent să aducă jertfele fără Samuel și a comis un păcat grav împotriva Domnului făcând acest lucru (vezi 1 Samuel 13: 11-12).
Dumnezeu nu întârzie niciodată. El este în continuare preocupat de poporul Său dacă ascultă de această poruncă: „ascultați de glasul Lui și nu vă împotriviți cuvântului Domnului” (vezi 1 Samuel 12: 13-15). Chiar dacă lucrurile arată fără speranță, nu trebuie să acționăm cu teamă. Mai degrabă, trebuie să-L așteptăm cu răbdare ca să ne dea eliberare, așa cum promite Cuvântul Său.
Dumnezeul nostru vede fiecare detaliu al crizei tale. El vede toate problemele vieții care te apasă. Și este pe deplin conștient că situația ta se înrăutățește zilnic. Cei care se roagă și Îl așteaptă cu o credință calmă nu se află niciodată în vreun pericol real. Luați în considerare aceste cuvinte Dumnezeu le-a dat bisericii Sale: „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui” (Evrei 11: 6), și „în orice vreme, încredeți-vă în El, vărsațivă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire)” (Ps. 62:8)
Necredința este mortală, iar consecințele ei sunt tragice. Ne confruntăm cu aceste consecințe grave, dacă încercăm să ne eliberăm singuri din încercările noastre, în loc să avem încredere în Dumnezeu ca să ne scoată din ele.
