Rugăciunea pe care o caută Dumnezeu

Când a fost scrisă cartea Daniel, Israel se afla în robie, în Babilon. În capitolul șase, după o perioadă lungă de slujire, Daniel ajunsese la optzeci de ani.

Regele Dariu l-a avansat pe Daniel la funcția cea mai înaltă din țară. El devenise unul dintre cele trei căpetenii, care stăpâneau peste mai marii și dregătorii a 120 de provincii. Dariu l-a favorizat pe Daniel față de ceilalți doi dregători prin faptul că l-a însărcinat să formeze politica guvernamentală și să-i instruiască pe toți dregătorii de la curte și pe intelectuali (vezi Daniel 6:3).

Evident, Daniel a fost un profet ocupat. Pot doar să-mi imaginez câte presiuni se puneau asupra slujirii sale din cauza programului încărcat și din cauza întâlnirilor care îi ocupau timpul. Totuși, nimic nu-l putea îndepărta pe Daniel de momentele sale de rugăciune, el nu a fost niciodată prea ocupat ca să se roage. Rugăciunea a rămas ocupația sa principală ce se afla deasupra tuturor celorlalte lucruri. De trei ori pe zi, el se retrăgea de la toate obligațiile, poverile și cerințele sale ca lider pentru a petrece timp cu Domnul. Se îndepărta pur și simplu de toate activitățile și se ruga, iar Dumnezeu îi răspundea. Daniel a primit toată înțelepciunea, îndrumarea, mesajele și profețiile în timp ce era pe genunchi (vezi Daniel 6:10).

Daniel fusese dintotdeauna un om al rugăciunii. Nici nu se gândea să o lase mai ușor, la vârsta lui înaintată. Scriptura nu menționează ca Daniel ar fi fost epuizat sau descurajat. Dimpotrivă, Daniel se afla abia la început. Scriptura ne arată cum atunci când omul acesta a împlinit optzeci de ani, rugăciunile sale au zguduit iadul, înfuriindu-l pe diavol.

Ce înseamnă o rugăciune care zguduie iadul?

Aceasta vine din partea slujitorului credincios, sârguincios, care vede națiunea și biserica sa căzând tot mai adânc în păcat. Această persoană cade pe genunchi și plânge: „Doamne, nu vreau să iau parte la ceea ce se întâmplă! Lasă-mă să fiu un exemplu al faptului că puterea Ta mă păstrează într-o astfel de vreme a nelegiuirii! Nu contează dacă nimeni nu se mai roagă. Eu mă voi ruga.”

Ești prea ocupat pentru rugăciune? Spui: „Iau totul prin credință?” S-ar putea să gândești în sinea ta: „Dumnezeu îmi cunoaște inima, El știe cât sunt de ocupat. Îi aduc rugăciuni în gândul meu pe tot parcursul zilei.”

Cred că Domnul vrea timp de calitate, fără grabă, să fim doar noi cu El. Rugăciunea va deveni astfel un act de iubire și devotament, nu doar un timp de cereri.