Oricine își poate păstra bucuria atunci când este pe culmi cu Duhul Sfânt, fără a fi încercat sau ispitit. Dumnezeu vrea să fim păstrați în orice moment în dragostea Lui, mai ales în ispitele noastre.
Apostolul Ioan ne spune foarte simplu cum putem rămâne în dragostea lui Dumnezeu: „Am cunoscut și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi. Dumnezeu este dragoste, și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el” (1 Ioan 4:16). Cuvântul „rămâne” înseamnă aici „a sta în așteptare”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu vrea să așteptăm ca iubirea Lui să fie înnoită în noi, în fiecare zi. Trebuie să trăim în fiecare zi, știind că Dumnezeu ne-a iubit dintotdeauna și ne va iubi mereu.
În realitate, cei mai mulți dintre noi intrăm și ieșim din dragostea lui Dumnezeu în funcție de suișurile și coborâșurile noastre emoționale. Ne simțim în siguranță în dragostea Lui doar dacă ne-a mers bine, dar nu mai suntem siguri de dragostea Lui atunci când suntem ispitiți sau când L-am dezamăgit. Acesta este momentul potrivit în care trebuie să avem încredere în dragostea Lui.
Ieremia 31 oferă o ilustrație minunată a iubirii lui Dumnezeu. Israelul era într-o stare de decădere. Oamenii o duceau bine, prosperau și se complăceau în tot felul de nelegiuiri. Deodată, poftele lor s-au întors împotriva lor. Și-au pierdut orice plăcere în a-și împlini poftele senzuale. Israel a strigat: „M-ai pedepsit și am fost pedepsit ca un taur nedeprins la jug; restaurează-mă și mă voi întoarce la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul meu! După ce m-am întors, m-am pocăit; iar după ce am fost instruit, m-am lovit pe pulpă; mi-a fost rușine, da, am fost smerit, pentru că port ocara tinereții mele” (Ier. 31:18-19).
Ascultă răspunsul dat de Dumnezeu lui Israel: „...Căci, deși am vorbit împotriva lui, încă îmi amintesc cu gingășie de el; de aceea inima mea tânjește după el; Mă voi îndura în mod negreșit de el, zice Domnul” (Ieremia 31:20).
Dumnezeu îi spunea poporului Său: „A trebuit să te pedepsesc și să îți spun cuvinte grele, dar pline de adevăr. Chiar și atunci ai păcătuit împotriva Mea, ai făcut asta în ciuda harului și milei pe care ți le-am oferit timp îndelungat. Te-ai întors împotriva iubirii Mele, M-ai respins. Cu toate acestea, inima mea plină de compasiune a fost mișcată profund față de tine. Mi-am adus aminte de tine în zbuciumul tău și cu siguranță voi avea milă de tine. Te voi ierta de bună voie și te voi restaura”.