Prima carte a Scripturii ne vorbește despre un om care ar trebui să ne inspire în umblarea noastră cu Dumnezeu. „Toate zilele lui Enoh au fost trei sute șaizeci și cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.” (Geneza 5:23-24). Fratele nostru Enoh nu avea nicio Biblie, nicio carte de cântări, nici frați și surori, nici învățători, nici pe Duhul Sfânt înăuntrul său, niciun fel de acces în Sfânta Sfintelor, însă el Îl cunoștea pe Dumnezeu!
„Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută cu stăruință” (Evrei 11:6). De ce știm noi că Enoh a crezut că Dumnezeu dă o răsplată? Fiindcă știm că aceasta este singura credință care Îi place lui Dumnezeu și cunoaștem că Enoh I-a plăcut Lui. Dumnezeu răsplătește, plătește bine credincioșia. Cum îi răsplătește Domnul pe cei care sunt fideli?
Sunt trei recompense importante care vin prin credința în Dumnezeu și umblarea prin credință cu El.
-
1. Controlul lui Dumnezeu asupra vieților noastre. Când Îl neglijăm pe Domnul, ieșim repede de sub stăpânirea Sa, iar diavolul intervine și preia controlul. De ne-am îndrăgosti de Isus! Atunci Dumnezeu ne-ar arăta că Satana nu are cu adevărat stăpânire asupra noastră, iar noi I-am permite imediat lui Hristos să ne conducă.
-
2. A avea o „lumină curată”. Când umblăm cu Domnul, suntem răsplătiți cu lumină, călăuzire, discernământ și revelație – o anumită „cunoaștere” pe care ne-o dă Dumnezeu – care ne va călăuzi în viața aceasta.
-
3. Protecție împotriva vrăjmașului nostru. Scriptura promite: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere” (Isaia 54:17). În ebraica veche, acest verset este tradus astfel: „Niciun plan, niciun instrument de distrugere, nici o armă satanică nu te va atinge și nu va trece peste tine, ci toate acestea vor fi înlăturate”.
Enoh a învățat să aibă o umblare plăcută înaintea lui Dumnezeu în mijlocul unei societăți nelegiuite. El era un om obișnuit cu aceleași probleme și poveri pe care și noi le purtăm. În fiecare zi în care umbla cu Domnul și se detașa tot mai mult de lucrurile de pe pământ. Când trăim așa, ascultăm de porunca lui Hristos: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” (Luca 9:23)