În Isaia 38, Dumnezeu îi spune regelui Ezechia: „Ai să mori. S-a terminat." Ezechia începe să se jelească și intră într-o mare disperare. „Ziceam: "Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în Locuința morților! Locuința mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori ... până deseară îmi vei pune capăt! Am strigat până dimineața.” (Isaia 38:11-13).
Scopul lui era doar: „Sper că voi trece de noapte”. Te-ai certat vreodată cu soțul sau soția până în punctul în care nu ai putut dormi noaptea? Iar tot ce puteai face era să încerci să te calmezi până dimineața? Ai primit vreodată unul dintre acele telefoane de urgență în miezul nopții care te-a ținut treaz până când a răsărit soarele? Acesta era strigătul sufletului lui Ezechia.
El continuă spunând: „Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat.” (Isaia 38:15) Circumstanțele în care se afla erau atât de dificile, încât exista o greutate pe sufletul său. Acum, amărăciunea de aici nu este: „sunt amarnic supărat pe cineva și țin ranchiună”. Este gustul a ceva în viață care face ca amărăciunea să intre în gură și apoi înăuntru, astfel încetinind întregul sistem.
Uită-te la cuvântul Domnului de aici. Ezechia spunea ceva care ar fi fost respins în 90 la sută din amvoanele din America de astăzi: „Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!” (Isaia 38:17)
El a spus că această amărăciune a sufletului a lucrat ceva bun în viața lui. Cei mai mulți dintre noi vrem să mustrăm amărăciunea sufletească. Mulți dintre noi vor să ne prefacem că nu a fost niciodată acolo. În schimb, suntem chemați să ne încredem în Dumnezeu chiar și în cele mai dure circumstanțe. Lăudați-L când lucrurile merg bine! Lăudați-L când lucrurile sunt dificile! Lăudați-L când are loc vindecarea! Lăudați-L când există suferință! Suntem chemați să-L lăudăm pe Domnul.