Dragostea neclintită a lui Dumnezeu

Vreau să vorbesc cu tine despre cuvântul „neclintit”. Acesta înseamnă ceva care nu poate fi diminuat în intensitate sau efort, care nu acceptă compromisuri. A fi neclintit înseamnă a rămâne la traiectoria stabilită și a nu fi convins de argumente.

Dragostea Domnului nostru este în mod categoric neclintită. Nimic nu poate împiedica sau diminua iubirea cu care îi caută atât pe păcătoși, cât și pe sfinți. Psalmistul a vorbit despre ea astfel: „Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine ... Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo” (Psalmul 139:5, 7–8).

David vorbește despre înălțimile și despre văile prin care trecem prin viață. El spune: „Sunt momente când sunt atât de binecuvântat; Mă simt ridicat și plin de bucurie. Alteori, simt că trăiesc în iad, mă simt condamnat și nevrednic. Dar, indiferent unde mă aflu, Doamne – indiferent de cât de binecuvântat mă simt sau cât de căzută este starea mea – Tu ești acolo. Nu pot să scap de iubirea Ta neclintită. Tu niciodată nu accepți argumentele mele despre cât de nevrednic sunt. Dragostea Ta pentru mine este neobosită!”

De asemenea, trebuie să luăm seama și la mărturia apostolului Pavel. Pe măsură ce citim despre viața sa, vedem un om hotărât să distrugă biserica lui Dumnezeu. Pavel era ca un nebun în ura sa față de creștini. El a cerut autorizația marelui preot pentru a-i prinde pe credincioși, astfel încât să-i poată ataca în casele lor și să-i târască în închisoare.

După ce s-a convertit, Pavel a mărturisit că chiar și în acei ani când era plin de ură, când era plin de prejudecată, măcelărind orbește pe ucenicii lui Hristos, Dumnezeu l-a iubit. Apostolul a scris: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)

De-a lungul anilor, Pavel a devenit din ce în ce mai convins că Dumnezeu îl va iubi cu ardoare până la capăt, în toate momentele de ridicare sau coborâre prin care ar trece. El a declarat: „Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8: 38-39)

Odată ce suntem ai lui Dumnezeu, nimic nu îi poate despărți pe copiii Săi de dragostea Lui. Indiferent unde mergem, Dumnezeu cunoaște locul în care ne ascundem. Nimic nuL poate împiedica pe Dumnezeu să ne iubească.