Cunoașteți povestea. Un tânăr și-a luat partea din moștenirea tatălui său și a risipit-o într-o viață revoltătoare. A ajuns zdrobit, ruinat în sănătate și în spirit. În punctul său cel mai de jos, a decis să se întoarcă la tatăl său. Scriptura ne spune: „Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.” (Luca 15:20)
Rețineți că nimic nu a împiedicat iertarea acestui tată față de fiul său. Acest tânăr nu a avut nimic de făcut, nici măcar să-și mărturisească păcatele, fiindcă tatăl era gata de împăcare. Într-adevăr, tatăl a alergat la fiul său și l-a îmbrățișat imediat ce l-a văzut pe băiat venind pe drum.
Iertarea nu va fi vreodată o problemă pentru orice tată iubitor. Tot astfel, nu este niciodată o problemă pentru Tatăl nostru ceresc atunci când vede un copil pocăindu-se.
Având în vedere acest lucru, iertarea nu este problema principală a acestei parabole. De fapt, Isus arată clar că nu a fost suficient ca acest fiu risipitor să fie numai iertat. Trebuia să fie restaurat. Tatăl nu și-a îmbrățișat fiul ca să-l ierte și apoi să-l lase să meargă pe drumul său. Nu, tatăl tânjea după compania și comuniunea copilului Său. Chiar dacă fiul risipitor a fost iertat și se afla în favoarea tatălui, el încă nu a fusese pe deplin stabilit în casa lui. Abia atunci tatăl a fost mulțumit, bucuria sa împlinindu-se atunci când fiul său a fost adus în compania sa. Aceasta este problema din această parabolă.
Aici povestea devine foarte interesantă. Observați modul în care tatăl răspunde fiului său! El nu rostește niciun cuvânt de mustrare. Nu există nici o referire la rebeliunea, nebunia, risipirea vieții și a falimentului spiritual fiului risipitor. De fapt, tatăl nici măcar nu remarcase dorința fiului său de a rămâne în afara casei lui. De ce?
În ochii tatălui, tânărul era mort. Fiul acela nu se mai afla în gândul său. Acest fiu care se întorsese acasă era acum un om nou, al cărui trecut nu mai putea fi readus. Tatăl spunea: „În ceea ce mă privește, vechiul „tu” nu mai este. Acum, mergi împreună cu mine ca un om nou!”
Aceasta este aceeași invitație pe care ne-o face Tatăl nostru ceresc. Problema păcatului este rezolvată. Suntem invitați să venim cu îndrăzneală în prezența Sa și să avem parte de lucrarea Sa de îndurare.