DOMNUL SE ȚINE DE CUVÂNT

Niciodată nu m-am simțit mai neajutorat și mai îngrijorat decât atunci când ne-am mutat înapoi în orașul New York pentru a pune bazele bisericii Times Square. Încă o dată eram la mila programelor proprietarilor și administratorilor de clădiri. Când a trebuit să aștept, am ajuns destul de nerăbdător și am strigat: „Doamne este atât de mult de făcut în New York și atât de puțin timp. Cât de mult trebuie să mai așteptăm?”

Totuși, în repetate rânduri Dumnezeu răbdător mi-a răspuns: „David, tu te încrezi în Mine? Atunci așteaptă.”

Ați auzit expresia „Cea mai grea parte a credinței este ultima jumătate de oră.” Pot atesta din anii mei în slujire că cea mai epuizantă perioadă este totdeauna exact înainte ca Dumnezeu să desfășoare izbăvirea Sa.

Există implicații serioase când noi nu așteptăm ca Dumnezeu să acționeze. De fapt, prea des în astfel de momente noi îl acuzăm pe Dumnezeu de neglijență. Saul a făcut acest lucru când a acționat pe cont propriu (vezi 1 Samuel 13). În esență, el spunea „Dumnezeu m-a trimit să fac lucrarea Lui dar acum m-a lăsat pe mine să îmi dau seama cum să aduc toate acesta la îndeplinire. Lucrurile scapă de sub control și în curând totul va fi fără speranță.”

Oare aceste cuvinte descriu gândirea ta uneori? Ni se poruncește să așteptăm pe Domnul și să ne încredem în El că va aduce izbăvirea noastră. Dar când termenul impus de noi înșine trece, devenim mânioși pe Dumnezeu și pornim repede înainte, pe cont propriu. Prin faptul că trecem înaintea Lui noi declarăm: „Dumnezeu nu are grijă de mine. Rugăciunea și așteptarea nu funcționează. Cuvântul Lui nu este de încredere.”

Cu toate acestea Dumnezeu ne-a dat responsabilitatea de a aștepta într-un duh de rugăciune ca El să se manifeste. Puneți-vă încrederea în El și spuneți: „Domnul Își ține cuvântul, așa că eu nu o să intru în panică. Dumnezeu mi-a spus să aștept pentru direcția Lui ― iar eu voi aștepta. Dumnezeu să fie găsit adevărat și fiecare om să fie găsit mincinos!” În încercările noastre, fie ca noi să fim găsiți în această poziție a inimii. Nu în panică, ci cu încredere!