Apostolul Petru ne spune: „Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ... lumea veche, ci a scăpat pe Noe, ... când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiți; dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, ... înseamnă că Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți în ziua judecății.” (2 Petru 2: 4-9)
În ciuda severității acestor exemple, Dumnezeu trimite un mesaj clar de mângâiere poporului Său, ca și când ar spune: „Tocmai v-am dat două dintre cele mai mari exemple ale compasiunii Mele. Dacă, în mijlocul unui potop care a cuprins lumea, pot să izbăvesc pe un om neprihănit împreună cu familia sa ... atunci nu vă pot Eu elibera și pe voi? Nu pot pregăti un mod miraculos de evadare?
Lecția aici pentru cei neprihăniți este următoarea: Dumnezeu va face tot ce este nevoie pentru a-Și elibera poporul din încercări și ispite aprinse. Gândiți-vă la asta: a fost nevoie de deschiderea Mării Roșii pentru a elibera Israelul din ghearele inamicului său. A fost nevoie de apă dintr-o piatră pentru a-i salva pe aceiași israeliți de încercarea lor în pustie. A fost nevoie de pâine miraculoasă, mâncarea îngerilor trimisă literalmente din cer, pentru a-i scăpa de foame. Și a fost nevoie de o arcă pentru a-l salva pe Noe de la potop și de „însoțitorii îngeri” pentru a-l elibera pe Lot de distrugerea aprinsă. Ideea clară este că Dumnezeu știe cum să-Și elibereze poporul și va merge la orice extremă pentru a realiza lucrul acesta, indiferent de circumstanțele lor.
Expresia lui Petru „Dumnezeu știe cum să izbăvească“ înseamnă pur și simplu că „El a făcut planuri deja.” Adevărul minunat este că Dumnezeu are deja planuri pentru eliberarea noastră chiar înainte de a-L chema. Și nu se așază asupra acelor planuri; El așteaptă doar strigătul nostru de ajutor. S-ar putea să fim încurcați în lupta vieții noastre, întrebându-ne cum ne va elibera Dumnezeu, totuși El este mereu gata să-Și pună în aplicare planul.
Vedem acest lucru ilustrat în Ieremia 29, când Israel era în captivitate în Babilon. Aici a fost probabil cea mai mare încercare pe care o trăiseră poporul lui Dumnezeu, totuși Domnul le-a promis: „După șaptezeci de ani, vă voi vizita și voi împlini Cuvântul!”
„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde!” (Ieremia 29:11). Ultima expresie înseamnă literalmente „să-ți ofer ceea ce tânjești”. Dumnezeu vrea să ne rugăm în continuare, așa încât să fim gata pentru eliberarea Lui.