DUMNEZEUL NOSTRU PLIN DE COMPASIUNE

În ceasul său cel mai întunecat, Ieremia a descoperit un adevăr glorios care a adus o nouă speranță și încredere în mintea lui. De fapt, el deja știa acest adevăr, însă nu îi atinsese sufletul până când el nu a ajuns la capătul puterilor sale. El a descoperit că atunci când a atins fundul gropii― Dumnezeu era prezent acolo! „Jos” nu înseamnă a te adânci într-un abis întunecat, însemnă a te adânci în Dumnezeu. Așadar, adevărul este că Dumnezeu nu este de găsit „acolo sus” în vreun colț de cer extaziat și netulburat, ci în umbrele durerii și ale disperării.

Când Ieremia a lovit fundul gropii, a dat peste Dumnezeu! A căzut cu putere peste credincioșia unui Dumnezeu plin de compasiune și treptat și-a dat seama de multe adevăruri profunde.

Când ești atât de rănit încât cu mare greutate mai poți face față unei noi zile, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Datorită milei Domnului nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile Lui nu se sfârșesc. Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia Ta” (Plângerile lui Ieremia: 3:22-23 -versiunea KJV).

Dacă Domnul permite ca durerea și tristețea să vină în viața ta, El te va susține cu îndurare, dragoste și milă din abundență. (Plângerile lui Ieremia 3:32).

Dumnezeu suferă când tu suferi; El nu este împotriva ta, încercând să te zdrobească sub picioarele Sale când ești jos (vezi Plângerile lui Ieremia 3:33-34). Când tu ești în cel mai jos punct, întoarce-te către Domnul și laudă numele Lui. „Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer” (Plângerile lui Ieremia 3:41). În acel moment Dumnezeu se va apropia de tine și va șopti: „Nu te teme!”(Plângerile lui Ieremia 3:57).

Ieremia a scris cartea „Plângerile” din străfundul unei inimi zdrobite, jelind distrugerea Ierusalimului. Tăria și nădejdea lui au fost spulberate, era epuizat și umil. Însă el și-a pus complet încrederea în îndurarea Domnului și a putut să mărturisească: „iată ce mă face să mai trag nădejde” (Plângerile lui Ieremia 3:21).

Nu există nici o condiție umană atât de sumbră și atât de lipsită de speranță încât Dumnezeu să nu ne întâmpine și să ne dea speranță.