Ferește-te de prea multă siguranță

„De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.” (Luca 22:29-30) Ucenicii lui Isus ar fi trebuit să fost entuziasmați la auzul acestui lucru. Viitorul lor a fost total asigurat și Domnul Însuși le-a spus că au fost aleși în cer pentru a guverna și a domni cu El, toată veșnicia.

Apoi, Isus a vorbit direct apostolului Petru: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi." „Doamne", I-a zis Petru, "cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte!" Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” (Luca 22:31-34)

Foarte sigur pe sine, Petru habar nu avea cu ce avea să se confrunte. Mai târziu, în Grădina Ghetsimani, la arestarea lui Isus, necugetând, a tăiat urechea dreaptă a slujitorului marelui preot (vezi Ioan 18:10). Acest act a caracterizat mare parte din abordarea lui Petru privind viața. Înainte de a trece noaptea, el a împlinit cuvintele lui Isus de a nega de trei ori că nu-L cunoaște. Apoi, „Petru s-a dus și a plâns cu amar” (Luca 22:62).

De la extaz la dezolare, în interval de câteva ore din cauza supra confidenței și a încrederii în sine! Mulți creștini au nevoie să ajungă într-un loc aproape de cădere, astfel încât Domnul să-i poată ridica și să-i așeze pe un teren mai ferm. Isus îi spusese lui Petru: „Te vei lepăda de Mine, dar vei fi restaurat. După aceea vei fi binecuvântat prin lecția învățată, vei avea un lucru vital de împărtășit cu ceilalți.”

Dumnezeu te iubește în mod necondiționat și are un scop veșnic pentru tine. Chiar dacă treci prin perioade de eșec, Satana nu îți poate fura de dragostea lui Hristos: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:16-17)