Fiind mărturie a credincioșiei lui Dumnezeu

„Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei” (Psalmul 78:9).

În Psalmul 78, citim despre Efraim, cel mai mare trib din Israel. Era tribul cel mai favorizat dintre toate, numeros și puternic, priceput în mânuirea armelor, bine echipat pentru bătălie. Cu toate acestea, citim că atunci când tribul cel puternic a văzut opoziția, a cedat și s-a retras, deși aceștia erau cu mult mai bine înarmați și cu mult mai puternici decât dușmanul lor. Au fost hotărâți să lupte și să câștige, dar de îndată ce au ajuns în fața crizei, și-au pierdut inimile.

În acest pasaj, Efraim reprezintă numeroșii credincioși care au fost binecuvântați și favorizați de Domnul. Ei au fost bine instruiți, echipați cu o mărturie a credinței și înarmați pentru lupta împotriva a tot ce ar fi putut veni. Dar când încercările și necazurile în creștere par prea mari, prea multe pentru a le face față, ei se întorc înapoi și renunță, lăsându-și deoparte credința lor.

Scriptura spune că Efraim s-a îndoit de credincioșia lui Dumnezeu: „Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu? Iată că El a lovit stânca, de au curs ape și s-au vărsat șiroaie. Dar va putea El să dea și pâine sau să facă rost de carne poporului Său?” (78:19-20)

„[Ei] n-au crezut în minunile Lui... nu erau credincioși legământului Său.” (78:32,37) La final, iată ce a rezultat: „[Ei] L-au limitat pe Sfântul lui Israel.” (78:41)

Lipsa de credință și lașitatea lui Efraim a șocat celelalte triburi din Israel. Închipuiți-vă efectul devastator când ceilalți au văzut cele întâmplate: „Aceste persoane favorizate atât de mult nu au putut sta în picioare. Ce speranță să mai avem?”

Preaiubiților, să nu îndrăznim să condamnăm pe Efraim, pentru că putem fi mult mai vinovați decât au fost ei! Gândiți-vă la aceasta: noi avem Duhul Sfânt care locuiește în noi. De asemenea, avem Biblia, Cuvântul revelat în totalitate al lui Dumnezeu, plin de făgăduințe care să ne călăuzească.

„Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Ori de câte ori ne menținem poziția de credință în vremuri grele, avem aceeași afirmație din partea Duhului Sfânt: „Foarte bine. Ești mărturia lui Dumnezeu.”

Pe măsură ce calamitățile cresc mai mult și lumea cade într-o strâmtorare tot mai mare, răspunsul credinciosului ar trebui să fie o mărturie a credinței de neclintit. Este nădejde pentru cei se încred în Dumnezeu.