Frontierele prejudecăților

„Domnul este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate. Domnul este bun față de toți și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.“ (Psalmul 145:8-9)

Dacă v-aș întreba dacă sunteți o persoană miloasă, probabil că mi-ați răspunde: „Cred că sunt milos. Cât îmi stă în putință, simpatizez cu cei care suferă. Încerc să ajut pe alții și când oamenii mă rănesc, îi iert și nu le țin pică.”

Toți creștinii adevărați au o măsură bună de milă pentru cei ce sunt pierduți și în suferință. Cu siguranță că este un lucru de care pot să fie recunoscători. Dar adevărul trist este că există prejudecăți în inimile noastre care rulează ca râurile adânci, iar de-a lungul anilor au sculptat frontiere de prejudecată.

Din ceea ce spune Scriptura, știm că Mântuitorul nostru nu ar fi întors spatele la strigătul disperat al unei prostituate, unui homosexual, unui dependent de droguri sau ale unui alcoolic care ar fi atins fundul prăpastiei. Îndurările lui Hristos sunt nelimitate: ele nu au sfârșit. De aceea, ca Biserică a lui Hristos, trupul Lui reprezentativ de pe pământ – nu putem să respingem pe cineva care strigă după milă și eliberare.

Peste tot în lume, oamenii lui Dumnezeu se confruntă cu suferință, necazuri și tortură mai mult ca oricând în timpul vieții lor. Și există un etern scop divin în intensitatea acestor bătălii spirituale și fizice ce sunt îndurate acum de adevăratul Trup a lui Hristos: „Îndurările Lui sunt asupra tuturor lucrărilor Sale.”

Isus nu a înființat niciodată armate răzbunătoare, pline de ură; El nu a folosit nicio armă firească. În schimb, a dărâmat fortărețe prin puternica Sa iubire. Domnul nostru are un singur plan de luptă: blândețe și dragoste îndurătoare. Într-adevăr, dragostea conduce toate lucrările Sale pe pământ. El este expresia deplină a dragostei lui Dumnezeu: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1:3).

Cu cât zilele devin mai întunecate, cu atât lumea va avea nevoie de mângâiere, speranță și dragoste. Oamenii vor trebui să vadă că alții au fost în bătălia din viețile lor și au trecut cu bine. Trebuie să putem spune: „Am dovedit că Hristos pe care Îl slujesc este milostiv și bun. El m-a iubit prin toate, iar dragostea și mila Lui pot fi și ale tale. ”

Nu contează cât de fără speranță lucrurile ar părea, El are îndurări pentru tine, ca să poți trece cu bine prin toate.