Imblanzeste-Ti Limba!

"Dar limba nici un om nu o poate imblanzi; ea este un rau, care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte" (Iacov 3:8).

In acest verset din epistola sa, Iacov vorbeste despre limba credinciosilor. El face o chemare bisericii ca sa castige controlul asupra limbii lor - inainte ca sa fie distrusi de ea!

Cat de serioasa este aceasta problema de a imblanzi limba, intrebi? Poate o "limba fara control" sa fie chiar asa de pacatoasa?

Intr-adevar , chiar acum multi crestini duc o lupta intensa impotriva unor obiceiuri puternice ca drogurile, alcoolul, tabacul, pofta. Ei nu pot sa isi imagineze ca o limba fara control poate fi un pacat foarte serios. Aproape ca pot auzi reactia credinciosului care este angajat intr-o lupta titanica cu vreo ispita mare:

"Hei, pastore - cred ca glumesti! Eu sunt in toiul luptei vietii mele, incercand sa obtin victorie asupra unei legaturi demonice, si tu vorbesti despre lucruri asa marunte. Cum poti compara o limba fara frau cu felul de lupta in care sunt angajat?"

Dragul meu sfant, iti spun, o limba neimblanzita este arma cea mai ucigatoare din lume! O limba nesfintita, fara frau este mai rea decat abuzul de droguri sau alcool - este mai rea decat orice pacat al carnii! Biblia numeste limba o lume de nelegiuri, o intinatoare a multora , un gust al iadului pe pamant! (Vezi Iacov 3:6.)

Dati-mi voie sa va arat din Cuvantul Lui Dumnezeu cat de periculoasa si blestemata este limba necontrolata:

O limba fara frau face ca toata religia sa fie fara de folos! Poate sa-ti faca orice activitate spirituala fara valoare in ochii Lui Dumnezeu : "Daca crede cineva ca este religios , si nu-si infraneaza limba , ci isi inseala inima, religia unui astfel de om este zadarnica" (Iacov 1:26).

Iacov vorbeste aici despre aceia "dintre voi" - adica din biserica. Acestia nu sunt dependenti de droguri nici oamenii strazii - ei sunt parte a trupului Lui Cristos care au o infatisare pioasa, spirituala. Ei sunt activi in lucrarea Domnului. Dar limbile lor sunt fara frau, fara control! Iacov ii face zero pe cei care par sa fie sfinti , buni, amabili, iubitori - dar care vin la biserica sau in familiile lor sau la serviciul lor cu limbi acide, totdeauna ascultand sau spunand faramituri de barfa. Ei nu se gandesc decat la cartit si murmurat. Dumnezeu spune ca religia lor - intreaga lor parada de spiritualitate - este zadarnica, fara valoare, inutila!

Preaiubitule, eu nu vreau sa stau in fata scaunului de judecata al lui Cristos si sa descopar ca toate lucrarile mele pentru Domnul - tot efortul meu spiritual - a fost zadarnic! Nu vreau sa-L aud spunand, "David ai facut lucrari mari in Numele Meu. Ai stabilit centre de reabilitare pentru drogati, case pentru cei alcoolici. Ai predicat la nenumarate mii si ai castigat multi pentru Imparatia Mea. Ai hranit pe cei saraci, ai imbracat pe cei goi, ai scos afara demoni, ai vindecat bolnavii.

"Dar totul a fost inutil - totul in zadar! Pur si simplu nu il cunosc pe omul acesta care a vorbit cu o limba impartita. Ti-ai folosit limba sa binecuvantezi si apoi sa critici! Din gura ta a iesit asa o dulceata - multe cuvinte minunate, care te ridica. Dar de asemenea au existat si cuvinte amare, aspre – cuvinte ucigatoare, pline de ura, de invidie! Ai tratat cu superficialitate avertizarile Mele cu privire la aceasta problema a limbii. Te-am avertizat ca toata activitatea ta spirituala este in zadar daca nu iti controlezi limba. Dar tu nu ai luat aminte!"

Preaiubitule, gandeste-te la tot ce ai facut in umblarea ta cu Dumnezeu - toate lacrimile pe care le-ai varsat pentru altii, toate faptele tale pline de compasiune, de grija, pe care le-ai indeplinit. Ai fost chiar binevoitor sa iti dai viata pentru altii. Si totusi, toate acestea sunt in zadar, daca ai vorbit cuvinte fara grija!

Poate te intrebi, " Cu siguranta ca Dumnezeu nu este atat de lipsit de dragoste incat sa nu bage in seama spiritualitatea mea doar pentru ca am spus ceva fara dragoste?"

Vorbesc aici despre crestinii a caror limba nu a fost niciodata imblanzita. Ei vorbesc impotriva oamenilor Lui Dumnezeu fara ca sa clipeasca din ochi! Iata ce spune Dumnezeu despre acesti clevetitori fara dragoste:

Toata spiritualitatea ta , toate sacrificiile tale sunt considerate fara valoare din cauza unei limbi fara dragoste si neimblanzita! Poti sa-ti imaginezi, sa mori pentru Isus - fiind ars pe rug, dandu-ti si ultimul ban ca sa hranesti saracii, sa parasesti totul in viata aceasta pentru Domnul, si cu toate acestea totul sa fie in zadar?

Nu vei primi rasplata unui martir , pentru ca atunci cand vei sta in fata scaunului de Judecata Domnul va spune, " Ai facut totul avand un motiv gresit. Nu ai avut dragoste in inima ta! Inauntrul tau a fost amaraciune si i-ai dat drumul prin gura ta. Limba ta nu a fost plina de dragoste si tandra ci a fost amara, rea, acida. Toate lucrarile tale nu iti folosesc la nimic!"

"Pui de naparci, cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune, cand voi sunteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura" (Matei 12:34).

Oridecate ori vorbeam urat cand eram copil, mama mea imi spala gura cu sapun. Dar nu gura mea avea nevoie de curatire - ci inima mea!

Intelegi tu, limba ta vorbeste numai ce este in inima ta. Acestea sunt chiar cuvintele Domnului Isus Cristos. Si El spune ca vorbirea fara frau, cu nebagare de seama, rea poate iesi numai dintr-o inima murdara!

Noi ca si credinciosi nu am luat in serios ceea ce Domnul nostru a spus despre a ne imblanzi limba. El a facut-o o problema a inimii - o problema de viata si de moarte! Nu numai ca limba mea fara frau anuleaza toata spiritualitatea mea presupusa - dar de asemenea ma face sa infrunt faptul de nedisputat ca inima mea este necurata, pangarita. Ceva ca o flacara mica a iadului mocneste inauntrul meu!

Daca aud cuvinte senzuale, pline de pofta iesind din gura mea...daca barfesc...daca spun o gluma murdara....daca ponegresc pe cineva...daca vorbesc urat si cu invidie despre cineva...daca ridic tonul si strig la familia mea...daca adresez tot felul de porecle altora...daca rostesc cuvinte de blestem...daca un torent de cuvinte pline de manie curg din gura mea...atunci trebuie sa ma intreb: "Ce lucruri murdare, neplacute sunt inca acumulate in mine de am putut vorbi in asa hal?

Trebuie sa imi cercetez inima si sa ma intreb, "De unde vine acest lucru? Trebuie sa mai existe ceva netratat, caci altfel nu as spune asemenea lucruri. De ce continui sa barfesc si sa am asa o gura rea? De ce rostesc cuvinte rele, la voia-ntamplarii? Ce intarituri nesfintite mai tin captiva inima mea?"

Vorbirea neingrijita, fara stapanire nu este doar un defect. Nu este doar o slabiciune sau un obicei in care cadem din cand in cand. Nu poti spune despre un crestin , "O, uneori te poate rani cu cuvintele lui dar de cele mai multe ori este cu adevarat dulce si amabil. Si el Il iubeste pe Domnul in adancul sau. El nu vrea sa raneasca pe nimeni."

Nu! Iacov spune ca toata spiritualitatea acelui om este anulata! Si mai mult decat atat. Isus spune ca el are o inima rea si necurata!

Cunosti la biserica pe cineva care vine ocazional si iti sopteste, "Ai auzit ce eu am auzit?..."Retine: Nu conteaza cat de pioasa poate aparea acea persoana, nu conteaza cum se roaga sau lauda pe Dumnezeu in biserica, este ceva rau in inima ei - ceva care nu a fost tratat de Duhul Sfant!

Isus atribuie acestei probleme o mare insemnatate: "din prisosul inimii vorbeste gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui ; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui."(Matei 12:34-35). Isus spune , "Daca nu ai grija de limba ta - certuri, murmurat, plangeri, barfe - atunci inima ta are o problema grava! Inima ta nu este in regula fata de Dumnezeu, si aceasta este o problema extrem de serioasa. Exista un tezaur rau inmagazinat in tine, asa cum un sarpe are o punga de otrava in spatele falcilor lui. Daca din tine iese otrava de moarte, aceasta este pentru ca punga ta de otrava nu a fost drenata!"

Nici un slujitor, nici un lucrator crestin nu este exclus de la aceasta avertizare a Domnului! Isus ne spune tuturor , "Verifica-ti inima - afla de ce inca mai vorbesti fara chibzuinta si fara bagare de seama!" Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara?" (Iacov 3:11).

Oridecate ori permit unei faramituri de barfa sa iasa de pe buzele mele, trebuie sa ma opresc si sa spun Domnului, "Stapane, in inima mea trebuie sa mai fie inca ceva, vreo radacina de invidie sau gelozie. Altfel, cum as putea asa de usor sa judec pe fratele meu sau sora mea? Cu siguranta ca exista inca multe lucruri de curatat in mine iar Duhul Sfant mai are inca multe de tratat in mine! O, Tata, sapa adanc in inima mea si smulge radacinile amaraciunii, invidiei, mandriei - orice ar fi!"

Recent unul din liderii nostrii a surprins intr-o discutie pe un tanar convertit in timp ce scuza adulterul unui frate in Cristos. Acest nou crestin a spus , "Nici o problema - sangele Lui Isus acopera toate pacatele noastre. El este acoperit."

Tanarul meu prieten, tu ai inteles cu totul gresit! Sangele Lui Isus acopera numai acele pacate de care ne pocaim cu adevarat si de care ne lasam. Sangele niciodata nu scuza sau trece cu vederea pacatul. Fratele tau care traieste in adulter trebuie sa cada inaintea Lui Isus , sa isi marturiseasca pacatul si sa strige dupa putere pentru a birui ademenirea acelei Dalila cu care el traieste!

Si tot asa este si cu pacatul limbii! Sa nu indraznim sa continuam sa barfim, sa vorbim de rau, sa ne certam - si apoi seara in pat sa rostim cu nepasare o rugaciune marturisind: "Doamne daca am spus ceva gresit azi, iarta-ma. Acopera-ma cu sangele."

Nu! Dumnezeu vrea sa ajunga la acel rau din inima ta - acea punga de otrava ascunsa inauntrul tau! Nu trebuie sa fie acoperita - ci descoperita si data la o parte. Dumnezeu vrea sa smulga din radacini cauza si sa te vindece de ea complet. Problema ta este ca tu te rogi ca sa fii acoperit de sange cand de fapt tu niciodata nu te-ai pocait cu adevarat si nu ai ajuns la radacina raului!

"Va spun ca in ziua Judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit" (Matei 12:36-37).

Se pare ca noi credem ca cuvintele noastre cad pur si simplu la pamant si mor, sau se pierd in vazduh si se dizolva. Nu e asa! Cuvintele noastre continua sa traiasca - ele nu mor!

Poate spui, "Dar am spus aceasta barfa doar unui singur prieten si el promite sa nu o repete niciodata. Nu va transmite mai departe." Nu, nu e asa! Fiecare cuvant pe care eu si cu tine il spunem este inregistrat, este insemnat in vesnicie - iar noi vom auzi toate cuvintele cand ni se vor repeta verbal la Judecata. Acele cuvinte ne vor osandi daca nu le marturisim, daca nu le parasim si nu scoatem radacinile rele care ne-au facut sa le rostim!

Tu intrebi, "Pot sa ma pun la adapost prin rostirea unei rugaciuni: "Isuse, iarta-ma . Sterge totul!?" Nu - nu daca refuzi sa te ocupi de radacina pacatului tau!

Cu ceva timp in urma, imi amintesc cum am ajuns condamnat adanc inlauntrul meu, dupa ce am impartasit o firimitura de barfa rautacioasa unui prieten. Ceea ce am spus era intr-adevar adevarat – era vorba despre o situatie morala de care trebuia sa ma ocup in legatura cu un anumit slujitor. Numele lui a fost amintit in conversatie si am spus, "Nu-i demn de incredere. Stiu ceva despre el!"

Chiar cand am zis acest lucru m-am simtit condamnat. Duhul Sfant mi-a soptit, "Opreste-te imediat! Nimeni nu trebuie sa stie acel lucru. Nu mai spune nimic, caci ce spui nu are nici un scop - este numai barfa. Chiar daca este adevarat ce spui, nu mai repeta - pentru ca poate rani caracterul omului!"

Ceea ce spusesem era deja destul de rau. Dar apoi am dat drumul detaliilor bolnavicioase! Stiam ca trebuia sa tac. Si intr-un mod foarte sigur am fost convins adanc de Duhul Sfant. Asa ca mai tarziu mi-am sunat prietenul si i-am spus, "Imi pare rau - aceea a fost barfa. Nu am fost la locul meu. Te rog sa nu o repeti. Incearca chiar sa nici nu te gandesti la ce am spus."

Prietenul meu m-a asigurat ca era o problema moarta. "Nu cunosc omul ", a spus el. Si niciodata nu repet astfel de lucruri." Acel lucru la prima vedere parea sa imi satisfaca duhul. Dar convingerea Duhului inca ma deranja. De ce? De ce nu aveam liniste? Pentru ca atunci cand plantezi ceva in mintea cuiva nu mai poti sa smulgi acel lucru! Chiar daca nu se mai repeta niciodata. Nu dispare acolo!

Sentimentul care continua sa ma deranjeze era: "De ce am facut-o? Dumnezeule, am ceva impotriva lui? M-am desfatat in taina de caderea lui? De ce nu am fost mai degraba interesat de restaurarea lui? Ce fel de inima am? Doamne, iarta-ma. Dar de asemenea vindeca-ma de aceasta. Nu vreau sa stau fata-n fata cu Tine in Ziua Judecatii avand un rau nerezolvat in mine!"

Este pacatul meu acoperit de sangele Lui Isus? Da - pentru ca am recunoscut ca am pacatuit grav. Si am permis Duhului Sfant sa imi arate ceva din mandria mea legalistica. I-am permis sa ma smereasca si sa ma vindece! Acum, oridecate ori incep sa spun ceva impotriva cuiva , ma supun Duhului Sfant cand imi spune, tare si clar, "Stop!"

Avertismentul Lui Isus a trezit teama fata de Dumnezeu in mine: "Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit" (Matei 12:37). Dupa cuvintele noastre! Isus nu a spus ca vom fi osanditi pentru droguri sau pofta sau alcool; acelea sunt pacate urate, si da, va exista o judecata din cauza lor. Dar, mai mult, Isus ne-a spus "Vei fi judecat dupa cuvintele tale - de ceea ce tu ai spus!"

Te intreb - esti tu unul dintre cei care binecuvanteaza cu limba, dar care blestema deasemenea? "Tot asa cu limba binecuvantam pe Dumnezeu si Tatal nostru; si tot cu ea blestemam pe oameni , care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie sa fie asa fratii mei!" (Iacov 3:9-10).

Cuvantul grecesc pentru blestem aici inseamna, "a darama, a da pe cineva jos, a declara ca ceva rau". Si intr-adevar, asa de des din gura noastra ies laude pentru Dumnezeu , inchinare si binecuvantare fata de El - dar deasemenea si barfa rea care darama reputatia slujitorilor Sai. O astfel de vorbire usuratica darama trupul Lui Cristos! Este opusul lucrarii Lui Dumnezeu!

Totusi, poti strica reputatia cuiva fara sa spui un cuvant – pur si simplu prin aratarea unor expresii negative ale fetei. Cu o anumita ocazie am fost intrebat despre un anume individ cu care trebuia sa ma ocup din cauza a mai multor probleme. Cand am fost intrebat despre acea persoana, nu am spus un cuvant - doar am strambat din nas si am dat din cap. Persoana care m-a intrebat mi-a spus, "Ei bine, nu ai spus nici un cuvant, dar mi-ai spus tot ce trebuie sa stiu." Am plantat ganduri negative in mintea acelei persoane! Aceasta de asemenea are de-a face cu o limba neimblanzita.

Acum, unii credinciosi sunt foarte atenti in a-si exprima gandurile; ei nu sunt neglijenti in rostirea cuvintelor lor. Cu toate acestea, lucrurile bune pe care multi crestini le spun sunt ipocrite - pentru ca gandurile lor sunt pline de rautate! "...ei binecuvanteaza cu gura lor, dar cu inima blastama"(Psalmul 62:4).

Acesti oameni te iau de mana, zambesc cu caldura si-ti spun lucruri frumoase, ca de exemplu, "Ce mai faci? Imi pare bine sa te vad. Arati asa de bine!" Dar cand se despart de tine, murmura catre altcineva dimprejur, "Ce prefacut! Arata ca moartea incalzita. Ai vazut cat de mult s-a ingrasat? Ochii ei arata ingrozitor!" "...pe limba au vorbe lingusitoare"(Psalmul 5:9).

Nici un crestin nu ar trebui sa aiba o astfel de atitudine. Cu siguranta ca in acea persoana exista radacini de amaraciune si razvratire - ceva cu totul gresit este in inima ei! Un credincios adevarat care umbla indeaproape cu Domnul nici nu ar putea concepe un asemenea fel de comportament.

Tu spui, "Dar, asteapta putin, pastore. Mai intai imi spui cat de serios este faptul de a vorbi cu nebagare de seama. Iar acum imi spui ca voi fi judecat chiar si pentru gandurile mele pe care le am despre oameni?"

Absolut - DA!

"Cum se gandeste in inima lui asa este el..."(Proverbe 23:7...)." (Dragostea)...nu se gandeste la rau"(1Cor.13:5). Arata-mi pe cineva cu o natura suspicioasa si eu iti voi arata pe cineva cu un duh legalistic. Acea persoana are o natura incapatanata care poate niciodata nu a fost pe deplin predata lui Isus. Ii suspecteaza intotdeauan pe altii de cadere in lucrurile pe care el insusi este foarte mult ispitit sa le faca!

De fapt, poate cea mai periculoasa persoana, este cea care duce barfa mai departe - care se implica in conversatii care nu zidesc ci distrug – si care totusi crede ca nu a facut nici un rau! Cand o intrebi in privinta acelor lucruri, poate chiar sa aiba lacrimi in ochi si sa spuna cu tristete, "Eu nu sunt asa. Eu imi iubesc biserica si pastorii - iubesc trupul Lui Cristos. Da, poate am spus cateva lucruri care pot fi considerate ca barfa sau spuse din neatentie. Dar Dumnezeu imi cunoaste inima. Nu am intentionat sa fac nici un rau."

O astfel de atitudine este periculoasa! Biblia spune ca focurile mari sunt cauzate de scantei mici! Si scanteia ta mica poate sa aprinda un foc mare, chiar daca nu intentionezi sa-l scapi de sub control. "Iata , un foc mic ce padure mare aprinde!"(Iacov 3:5).Tu poti sa dai drumul cu indiferenta unei barfe picante despre cineva – iar aceasta se poate sfarsi prin afectarea caracterului, duhului si chiar a naturii lui!

Nu conteaza care a fost motivul tau - paguba e facuta. Scanteia ta cea mica a aprins deja un foc si este dezlantuit fara control. Poate sa strice o reputatie. Poate sa aduca asupra cuiva rusine, dizgratie si durere. Si nu conteaza care a fost motivul tau pentru care ai spus, tu esti inca vinovat - tu esti cel care a aprins focul! Limba ta fara control a fost cea care a inceput totul!

Cum poti castiga control asupra armei mortale a limbii tale?

Dar limba nici un om nu o poate imblanzi. Ea este un rau, care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte" (Iacov 3:8).

Cum asteapta Dumnezeu sa ne infranam si sa ne imblanzim limbile cand Cuvantul Sau spune ca nici un om nu poate sa faca acest lucru? Isus ne da raspunsul: "Dar Isus s-a uitat la ei si le-a spus, la oameni aceasta este cu neputinta ; dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta" (Matei 19:26). Tu insuti nu poti sa-ti imblanzesti limba tot asa cum un cal salbatic nu poate sa se dreseze. Caii salbatici sunt imblanziti de antrenori experimantati care le "frang rezistenta". Iar Duhul Sfant este antrenorul nostru. Numai El poate sa franga limbile noastre de nestapanit si salbatice!

Profetul Isaia ne da un exemplu despre cum putem sa ne vindecam limba:

1. Isaia s-a apropiat de Domnul si s-a rugat pentru o viziune a sfinteniei lui Dumnezeu. El a spus: "...L-am vazut...pe Domnul...pe un tron foarte inalt..." (Isaia 6:1).

   Oricine vrea sa traiasca placut inaintea Domnului trebuie sa mearga constant in prezenta Lui pana ce primeste o viziune a sfinteniei Lui Dumnezeu. Toate vindecarile, toate binecuvantarile adevarate, toate biruintele incep la tronul Sau. Acela este locul unde Il vedem pe Dumnezeu in sfintenia Lui!

2. In prezenta sfanta a lui Dumnezeu Isaia a fost convins adanc de faptul ca avea buze necurate. "Atunci am zis:Vai de mine! Sunt pierdut , caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!" (verset 5).

   De ce a strigat Isaia , "Sunt un om cu buze necurate?" Pentru ca el Il vazuse pe Domnul Slavei! "L-am vazut in mintea mea - am vazut gloria sfinteniei Lui! Si stiu ca El nu va tolera pacatul!" Pacatul nostru devine peste masura de pacatos cand suntem in prezenta Lui Dumnezeu. Lumina infatisarii Sale sfinte demasca tot ce nu e asemenea Lui!

3. Isaia i-a permis Domnului sa-l atinga si curateasca cu focul sau cel sfant. "Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins in mana, pe care il luase cu clestele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, si a zis: "Iata , atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit" (verset 6-7).

Cuvantul Lui Dumnezeu este un carbune viu - si Duhul Sfant este focul sau! Chiar acum ai fost atins de Duhul Sfant prin mesajul acesta. Si Dumnezeu vrea sa puna focul Sau pe limba ta si s-o sfinteasca. El poate sa o faca pentru tine - daca vei permite Cuvantului Sau sa te convinga! Numai El este Cel care poate sa o faca. Partea ta este pur si simplu de a marturisi cum a facut si Isaia, "Vai de mine, sunt necurat!"

Secretul biruintei asupra drogurilor, alcoolului sau a unei limbi fara frau este apropierea de Isus - intimitatea cu El – cunoasterea Lui! Apropierea de prezenta Sa va descoperi ce este in inima ta. Multi crestini continua sa barfeasca si sa vorbeasca pe altii de rau pentru ca niciodata nu au fost cu adevarat aproape de Cristos. Ei nu au fost niciodata destul de aproape pentru a vedea cat de nestapanita este limba lor!

Lasa ca acest cuvant sa mearga direct la inima ta si sa te arda cu focul sau. Marturiseste, "Da, sunt eu Doamne! Nu voi lasa ca acest Cuvant sa treaca pe langa mine! Arde buzele mele, arde limba mea. Curateste inima si gura mea!"

Roaga pe Duhul Sfant sa puna o asemenea convingere in tine incat de fiecare data cand incepi sa spui ceva fara atentie, negandit sau nepotrivit, El sa ridice steagul si sa te atentioneze. Cere-i sa te faca extrem de sensibil la vocea Sa - si apoi asculta-L cand vorbeste. El poate sa te opreasca in mijlocul unei propozitii facandu-te sa simti atingerea Duhului Sfant, si vei spune persoanei cu care vorbesti, "Imi pare rau- Dumnezeu mi-a spus sa ma opresc. Haide sa o lasam balta chiar acum. Uita tot!"

Fie ca numai binecuvantari sa vina din viata ta - dintr-o inima curata si o limba buna - imblanzita prin rugaciune si prin Duhul Sfant!