INIMA PĂSTORULUI

Cea mai mare parte a vieții mele am avut un concept destul de distorsionat despre păstori. Când auzeam povestirile biblice despre păstorul David, îmi imaginam că el stătea pe o stâncă, cântând la harfă şi privind la oile sale în timp ce pășteau liniștite în jurul lui. Dar am obținut o imagine complet diferită a păstorilor când i-am observat prima oară în România cu câțiva ani în urmă. Acești slujitori care muncesc în mod constant căutau locuri cu iarbă proaspătă pentru a hrăni și adăpa turma. Se trezeau dimineața devreme, conducând oile şi ţinând cont de nevoile lor, și se întorceau după o zi plină de colindat încolo şi încoace, de obicei lucrând cel puțin paisprezece ore.

David este un exemplu perfect al unui războinic păstor - cel care poate lupta, paşte turma și cânta în același timp. Inima unui păstor nu este egoistă, este dispusă să renunțe la propria sa viață pentru oile sale. De asemenea, inima unui păstor este protectoare și dispusă la sacrificiu.

Adesea, inamicul amenință oile, iar păstorul trebuie să fie mereu în alertă. David i-a spus regelui Saul când dorea să lupte cu uriașul Goliat: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.” (1 Samuel 17:34-35)

Acesta nu este cu siguranță un păstor care dormea liniştit sub soarele de după-amiază, cântând la harpă și luând lucrurile cu uşurătate. Nu, ci el era atent și gata oricând de luptă. Și David a fost un războinic uimitor. El mergea din victorie în victorie cu o nouă cântare în inimă.

Dumnezeu nu ne face doar războinici, ci și închinători. El ne face să cântăm indiferent de ceea ce dușmanul aruncă asupra noastră. David cânta o cântare atunci când leii au venit la el și când urșii l-au amenințat, pentru că el știa să se încurajeze în Domnul. El a cântat: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic ... El mă duce la ape de odihnă.” (Psalmul 23:1-3)