Inimile îndreptate către venirea lui Isus

În Matei 24, Isus folosește o pildă pentru a ne învăța despre cum să fim gata pentru momentul revenirii Sale:

„De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți. Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăbovește să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!” (Matei 24: 44-51).

Rețineți că Isus vorbește aici despre robi, adică despre credincioși. Un rob este credincios, iar celălalt rău. Ce îl face pe acesta din urmă rău în ochii lui Dumnezeu? Potrivit cu ceea ce spune Isus, este vorba de ceva ce acest rob „spune în inima sa” (24:48). Acesta nu își rostește gândul și nici nu-l propovăduiește. Dar el crede acest lucru. El și-a vândut inima în schimbul minciunii demonice: „Domnul întârzie să vină!” Observați că nu spune „Domnul nu mai vine”, ci „Își întârzie venirea”. Cu alte cuvinte, „Isus nu va veni brusc sau pe neașteptate. El nu se va întoarce în timpul generației mele.”

Acest „rob rău” este în mod clar exemplul unui credincios, poate chiar unul care slujește. I s-a poruncit să „vegheze” și „să fie gata” (Matei 24:44). Totuși, acest om își liniștește conștiința acceptând minciuna lui Satan.

Isus ne arată rodul acestui fel de gândire. Dacă un rob este convins că Domnul Și-a întârziat venirea, atunci nu mai vede nevoia unei trăiri în neprihănire. Nu este obligat să facă pace cu tovarășii săi de lucru. El nu vede nevoia păstrării unității în casa sa, la serviciu, în biserică. Ar putea să-i ia la bătaie pe tovarășii săi de lucru, să-i acuze, să țină ranchiună împotriva lor și să le distrugă reputația. După cum spune Petru, acest rob este condus de poftele sale. El vrea să trăiască în două lumi: să se complacă într-o trăire plină de răutate și în același timp să creadă că va scăpa de judecata cea dreaptă.