ISUS ESTE DOMNUL TUTUROR

Când Pavel se afla în sala de judecată i s-au aruncat acuzații foarte bizare: „Acest om este un fanatic politic. Este un agitator, tulburând populația evreiască de pretutindeni. Și este unul din conducătorii partidei Nazarinenilor, pune la cale răzvrătiri mari împotriva Romei. El este vinovat de revoltă.

Aceasta doar era o capcană pusă de dușmanii lui, totuși Pavel a văzut o și mai mare capcană: Satan însuși încerca să îl abată de la mesajul său central despre Isus.

După cum era un orator iscusit, Pavel ar fi putut cu ușurință să-și atace oponenții. Dar el a refuzat să se prindă în mrejele conflictului lor politic. El a ales astfel de dragul evangheliei pe care el o predica.

În cele din urmă, Pavel a fost primit înaintea regelui Agrippa pentru a se apăra. Dar în curtea regală, Pavel a ales să îl predice pe Hristos. Pe propriul risc, el a povestit cu îndrăzneală mărturia sa dramatică: „Împărate, au auzit vocea Domnului! M-a doborât de pe cal și mi-a spus numele Său. A zis că era Isus.” (vezi Faptele Apostolilor 26:13-14).

Regele a fost impresionat de mesajul lui Pavel. A refuzat să pronunțe hotărârea în privința apostolului, în schimb a decretat ca Pavel să fie trimis la Roma pentru a se înfățișa în instanța Cezarului. În timpul nopții dinaintea transferului lui Pavel, Domnul s-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma”. (Faptele Apostolilor 23:11)

Aceasta a fost toată încurajarea de care Pavel avea nevoie. Când el a apărut în fața celor mai mari lideri politici ai zilei, Pavel continua să insiste asupra mesajului: „Isus este Domnul tuturor!”

În acest fel devenim noi o mărturie a speranței într-o lume deznădăjduită. Când oamenii ne întreabă, noi putem răspunde cu încredere și credință: „Isus este speranța mea și pacea mea. Nu am nevoie de această lume, eu doar am nevoie de El.”