MĂCAR DACĂ!

În calitate de creștini cunoaștem că Isus este singura speranță pentru lume.

Pavel vorbește despre această speranță când scrie: „aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie...... străini de legămintele făgăduinţei, FĂRĂ NĂDEJDE şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum..... voi....aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. CĂCI EL ESTE PACEA NOASTRĂ” (Efeseni 2: 12-14, majuscule adăugate).

Generația pierdută de azi se aseamănă cu mulțimea din Ierusalim pentru care Isus a plâns. Poporul din zilele lui Hristos a pierdut ceea ce El a vrut să le dea. Ei au ratat adevărata libertate. Au pierdut pacea care vine din siguranța de a avea toate păcatele iertate. Au ratat atingerea vindecătoare a lui Isus. Au pierdut un loc de adăpost împotriva furtunii. Au ratat prezența călăuzitoare, mângâietoare și stăruitoare a Duhului Sfânt.

Pentru aceste mulțimi jelea și plângea Isus, „Măcar dacă! Măcar dacă ai fi știut ce doream Eu pentru viața ta. Măcar dacă ai fi luat ceea ce ți-am oferit. Am vrut să te pun la adăpost, să Îmi întind aripile mângâierii asupra ta. Măcar dacă ai fi ascultat. Măcar dacă ai fi cunoscut dragostea Mea și mila Mea față de tine” (Luca 19:41-42, parafrazarea mea).

Hristos zicea: „Măcar dacă ai fi știut purtarea de grijă a Tatălui Meu ceresc pentru tine, ai fi cunoscut pacea care întrece orice pricepere.” Biblia ne adresează același strigăt: „Măcar dacă!” din scoarță în scoarță. Astăzi noi cei care credem avem acest refugiu, unul la care să alergăm în cele mai adânci lupte; fiind asigurați că aceeași putere care este ignorată de cei care Îl refuză ne este dată nouă care am primit oferta lui Isus prin credință.